Camera-n care-şi uitase surâsul, nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui.
A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi.
Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu, cel ce rostise cuvintele ce-au eliberat-o din unghiul mort, pe care noile oglinzi cu zonă convexă, apărute ulterior, îl combat, nu era deloc urâţel, vopsit în negru, cu pupile albe pe alocuri frânturi din "nu mă uita", şi cu un zâmbet şiret în colţul gurii, mândru de propria reflecţie, conducând un trabant spre sala mare a teatrului "Ruşine", unde avea să debuteze în rolul lui Păcală, (sigur că la ei, Păcală al nostru era şi mai şi) îşi repeta rolul cu Bach pe fundal, s-or fi potrvit ele cuvintele, nu s-or fi potrivit, dar dragul nostru "neuitat" (oh, şi ce albastru frumos, cât îi mai plăcea Oliviei!) s-a trezit cu o hârtie-n plus, am zice noi: pentru zile negre, pe timp de criză! Cu părul roş, cu privirea verde şi-o rochie de culoarea mucegaiului, începu să dialogheze:
- Să încep cu: "oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?" lăsând gluma, ştii vreun vârstinc ce vinde foarfeci? Tare am nevoie să refac nasul ăsta cârn, oh, dar nu am mai purtat o discuţie de atâta timp, timp care de altfel este relativ şi dacă mergem pe princpiul ăsta ...
- Femeie! Vorbeşti prea mult!
- Ei vezi? Nu poţi ştii de-s femeie ori bărbat până la proba contrarie, revenind, cum sunt o nepricepută în ale comunicării, poate ai ceva Platon pe bancheta din spate, să-ncerc să aplic ultima regulă văzută la cinema, când ieşiseşi tu cu pistruiata aia şchioapă! Da, Matei, eu sunt Olivia...
Matei se crucea invocând zeii inventaţi şi neinventaţi, "cum apăruse fiinţa aia în maşina sa ultimul răcnet, cum de vorbea atât de mult şi ce era cu urâţenia şi izul de vechi, de stătut, de praf, de muşte moarte, storcite?"

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Bianca Dobrescu pe Iulie 12, 2011 la 6:50pm

Maria, 

Îţi mulţumesc! 

Eu aştept cuminte, curioasă de cum voi continua:D! 

Comentariu publicat de Maria Derlean pe Iulie 12, 2011 la 4:47pm
Ce descriere a "monstrului"! Ai realizat un portret original al personajului. Cat despre manipulare, regizare, joc de scena, teatru...nimic nou sub soare, cred insa ca urmarea acestui fragment este interesanta.
Comentariu publicat de Bianca Dobrescu pe Iulie 11, 2011 la 4:40pm
Nu-i neapărat o iubire, poate mai mult o obsesie, iubire fără putere de izbândă. Sunt curioasă cum voi continua. Viaţa însăşi este o incertitudine:)...
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iulie 11, 2011 la 4:36pm
reflectia inversa a unei iubiri/discutii imaginare(chiar daca nu despre... se discuta, asa parca... din amintite, pornesc relatiile/idilele)... relativ prezenta in ziua de azi

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor