mi-am amintit uşa vopseaua portocalie de pe umerii tăi

zâmbetul ascuns în cutiuţa de bijuterii

serile lungi cu jobi

te-am învăţat să minţi prin omisiune

m-ai învăţat să trag cu puşca cu aer comprimat după grauri

nu cercul din capătul ţevii îl urmăreşti

uite aici cuiul cătării

nimic împrejur doar aerul îmbâcsit stătut

o uşă oarecare a spus şi a ridicat din umeri

citesc printre rânduri

o uşă de lift otis

ultimul etaj al clădirii

mai sus de atât nu poţi urca îmi spui

şi din nou zâmbetul cu buzele groase cărnoase dezvelind dinţii perfecţi

la celălalt capăt al coridorului vocea lui dumnezeu

care-ţi spune să o laşi mai moale

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Iulie 26, 2011 la 10:59pm
Rafinamentul in fata naturaletii Domnului...inaltarea la cerul 9 si lovirea de Cuvant...Cuiul catarii poate fi piatra unghiulara, nu?
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iulie 26, 2011 la 4:29pm
e bine, putea și mai bine dacă liftul s-a terminat puteți urca pe terasă .mitul lui Icar s-a dovedit nu fals ci depășit de evenimente,încercați aripile de deltaplan și nu acelea din pene îmbinate cu ceară.
Comentariu publicat de Petru Jipa pe Iulie 26, 2011 la 3:43pm
Eu vreau sa scriu o poezie prin omisiune
asa ca sa ne miram toti,
in care oasele ce cresc pe glie
sa rada vesele la hoti.
O da, omisiunea mea de omisiune
se omite emitent
poezia asta noua
este raza unui cerc.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor