merg, nu ştiu unde
drumul e lung şi larg
maşini trec înapoi şi înainte
vieţi grăbind ale oamenilor
pe mijloc merg eu desculţă
uneori cu toată viaţa în spate
alteori doar sufletul
printre zările mirosind a iarnă
poate moartea
alteori lăţindu-se cum le e felul
ca un arc de cerc
înaintând continuu pe planul pământului
prin veri şi toamne
un timp al bucuriei
al renaşterii în tot ce am… fost
în sufletul tău ca o azimă
care mă absoarbe
pentru a viaţa oară
vinovată de prea multă foame
şi uitare. oprire nu e
şi nici acea senzaţie de epuizare
sau prea mult soare
drumul acesta e destinul

...
ai învăţat să mori iubindu-mă
zborul am învăţat eu
atât de sus, atât de larg
necuprins şi nemurire
amestecând
dă mâna şi urcă, risipeşte-te
mă risipesc, împreună
moleculă sau string
cu moleculă sau string
vom pluti la margine de timp
îndrăgostiţi eterni

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor