Fiindcă aşa ţi-am promis, într-un final mă voi sui în ultimul tramvai, îmi voi lipi fruntea de geamul aburit şi, obosit, fericit, colorat, voi ieşi odată cu noaptea din oraşul ăsta invizibil.
Voi spinteca încet ceaţa mov gîndindu-mă la tine, la clopoţelul de catifea cu care chemam lîngă sobă aromele de scorţişoară, aburul ceaiului de micsandre... Voi visa apoi că iar mă voi întinde – crucificat – pe podea, aşteptînd ca un bleg să apari plutind şi să acoperi răni şi dorinţe cu spirale pepit din coji de măr...
Dincolo de perdelele grele bătrînii oraşului vor trage iar cu ochiul, ne vor bîrfi purtînd prin întregul burg amorul nostru.
Într-un tîrziu, cînd vei fi obosit de atîta dans şi moarte, voi suna din crini fluturele albastru pentru a te conduce acasă.
Iar eu, aşa cum ţi-am promis, mă voi sui în ultimul tramvai, îmi voi lipi fruntea de geamul aburit şi, colorat, fericit, obosit, sugînd lent picioare de lăcustă confiate, voi lăsa dracului oraşul ăsta invizibil şi, odată cu el, povestea noastră.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor