Nu mai stiu cum sa scriu, ca sa pot fi inteles cu ce scop am venit pe paginile acestei publicatii virtuale. Se pare insa ca am gresit locul  si sa las pe mai departe doar gandului dorinta de c…

       Nu mai stiu cum sa scriu, ca sa pot fi inteles cu ce scop am venit pe paginile acestei publicatii virtuale. Se pare insa ca am gresit locul  si sa las pe mai departe doar gandului dorinta de comunicare pe masura priceperii si modului meu obisnuit cu toti ce-i care au timp sa ma citeasca si desigur si curiozitate sau placere. Limbajul meu literar este sarac in constructie nu insa lipsit de respect pentru cel ce rabdator rapeste timp sa ma inteleaga.Ironie in conversatie sau scriere nu-mi este in caracter. N-am folosit-o si n-o folosesc. Sfaturi n-am dat si nu dau. Pareri insa in discutii la cari priceperea ma duce imi place sa ma angajez fie ele simple sau mai sofisticate.Fiind si cu varsta de plecat pe 85 de ani, zic eu, ca ceva, ceva pot sa povestesc si eu pe calea asta, copii neavand sa le fac placerea asta, ca sa zic asa. Poate ca prin mijlocul asta virtual imi usurez singuratatea. Ma intreb insa daca framantarea asta a mea de a fi luat inseamna macar cu doua trei cuvinte de raspuns capata o intelegere pentru discutie. Din doua incercari detatonare se pare ca am gresit nu locul ci dorinta mea de povestitor. Totusi mai incerc si cu povestea urmatoare scrisa acum spre ziua cu speranta a doua trei randuri ca raspuns. La poveste astept nerabdator si un cuvant, doua, spre a fi convins ca nu bat campii. Cu randurile in continuare incep una dintre povesti, inatamplari din  viata mai de mult si mai recent la care astept pareri de confirmare sau cu da sau nu in raspuns.

       Dupa cate stiu, noi oamenii santem dotati cu cinci simturi, dupa ele citite si in tara asta tot cinci simturi au  si ei. Vazul, auzul, gustul, pipaitul si mirosul.O intamplare in viata mea cu multi ani in urma m-a dus cu gandul si la existenta unui al simt pe care atunci l-am trecut cu vederea dar acum de curand printr-o alta intamplare imi intareste existenta unui inca simt in perceptie umana.

       Cu vre-o 70 de ani urma locuiam intr-o comuna la circa 6-7 kilometrii de Bucuresti. Drumul asta il faceam pe jos, nefiind pe vremea aceea mijloace comune de transport pe traseul acela mai les noaptea.Asa s-a intamplat ca intr-o zi spre casa plecat din Bucuresti pe jos m-a apucat noaptea pe drum, o sosea asfaltata ducand spre Oltenita, orasel pe malul Dunarii. In mers insa ma prins somnul si am continuat sa merg pe sosea ca un somnanbul cu ochii insa inchis si aormit pur si simplu. Am fost trezit de-odata din somn si mers de o masina care merge tot in directia aceea care putea sa ma faca praf. Echipajul ei, spun echipaj, pentruca dupa cum sau purtat cu mine respectivi barbati erau plecat intr-o misiune nocturna cum se facea pe atunci. Noi o numeam "Duba Neagra". M-au luat la intebari si dupa treaba asta m-au lasat sa-mi vad mai departe de drumul meu, treaz insa. Faptul asta l-am trecut mai departe ca o intamplare oarecare si mi-am vazut mai departe de viata mea.

        Cu cativa ani in urma o intamplare m-a facut sa-mi capat explicatie cum am putut eu sa merg adormit si  cu ochii inchisi pe o sosea asfaltata, in linie dreapta si nu peste camp sau sa cad in santul soselei.Cum gasit explicatia ? Ca omul si nu numai el poate avea inca un simt in plus. Locuinta unde stau eu este asezata parale pe un drum de acces principal in oras cu o circulatie mare de automobile. Spre relaxare intr-o zi stam si ma uitam la tarficul masinilor fara o privire fixa ci impasibila la masinile ce-si vedeau de drumul lor. Ceva insa ma ascos din impasibilitatea priviri mele si ma intaratat un pic la ce sesizasem ca mi se intampla. Ce anume a fost si este cel de-al saselea simt al omului. I-am verificat existenta si astazi si pe langa asta ca confirmare o stire citita cu catva tim in urma despre incercarile unor medici din USA pentru ajutorul soldatilor americani care si-au pierdut vederea in luptele la care au participat construind un aparat optic care sa transmita in gura, la limba prezenta obstacolelor obswervate de camera de luat veder fixata pe capul celui lipsit de vedere. Stirea asta m-a scos din amortire si m-a facut sa fiu sigur de existenta acestui al saselea simt sau sine pe care il are omul si despre care eu il am. Si astazi am repetat lucrul acesta facand urmarire si pe oameni in mersul lor pe jos sau pe bicicleta si am confirmarea existentei acestui al saselea simt. Daca vreti sa-l probati este foarte simplu si nu cere decat atentie la raspunsul vizual. In felul asta confirm si valabilitatea procedeului medicilor americani. Cum se face la inceput, este foarte simplu. Asezati-va comod la o fereastra catre strada cu circulatie auto sau pietonala, priviti degajat intr-un punct oarecare catre drumul respectiv tinand tinand virful limbi lejer in gura pe dantura de jos. Prin trecerea obiectelor in miscare prin fata unghiului vizual veti simti in varful limbi un usor impul la trecere obiectului respectiv inclus la miscarea picioarelor unui pieton si chiar a unui ciclist. Si de aici confirmarea ca doctorii militari USA au gasit un mijloc de orientare vizuala a soldatlor invalizi lipsiti de vedere, Constructia avand legatura cu un senzor fixat la limba. Nu mai stiu cand a fost scrisa stirea asta. Acum doi sau trei ani. Si asa mi-am explicat mie cum am mers noaptea cu ochii inchisi pe drumul dinspre Bucuresti spre comuna unde locuiam atunci.

       Acest al saselea simt, sau sine cum ii spune aici mai are inca o complectare cepoate fi privita cu neincredere precum si alte lucruri ce le am eu in cap. Intr-o poveste in copilarie citeam despre soacra cu trei ochi. Unul la spate ca sa fie cu privirea permanenta pe nurorile ei. Si asta este adevarata, numai ca cel de-al treilea ochi nu este la ceafa ci pe frunte intre cei doi ochi. Lucrul acesta se poate sesiza daca i se acorda un pic de atentie mai mare. Am in cap probarea aceasta pe care am vrut s-o fac cu ajutorul unui medic de aici si poate pana la urma o fac spre a-mi iesi din cap ideea asta sau spre a capata confirmare de existenta ei. Cel ce scrie randurile de fata este complect psihic sanatos confirmat si rascomfirmat prin vizita medicala. In capul lui insa lucruri si fapte se cern oleaca mai mult fie ele de orice natura. Cum am spus al treilea ochi se gaseste intre cei doi ochi ca un senzor sensibil la miscarea capului trimitand tot un impuls insesizabil oarecum aparent legat de miscarea capului si nu de ce vede cel de-altreilea ochi. Inchei cu aceste randuri fiind deja ora 5,32 aici si ma duc sa mai dorm un pic, daca mai pot dupa parodia asta pseud-o fantastica. Iertati-mi greselile de scriere, motivate insa din lipsa mea de scolarizare peste patru clase primre. Cu respect, nu cu ironie inchei si astept poate doar doua cuvinte macar.     

Vizualizări: 102

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Aprilie 3, 2012 la 11:29pm

       Vin cam tarziu cu raspunsuri motivan o stare ganduri legate de inca o calatorie in Romania, luna-aprilie si mai tot pentru chestiune nu paranormala dar care mi sa fixat in cap si in prima vizita facuta anul trecut tot cu aceasta obsesie, din cauza bolii mele nu am putut sta mai mult. Din partea rudelor mele sfatul este ca ce-a fost a fost si sa las trecutului, adevarat sau nu, dreptul uitarii. Un prost obicei al meu este sa capat raspuns potrivit la intrebarile pe care viata mi le pune in fata. Asa si cu calatoria de acum ce nu are legatura cu paranormalul ci cu cu ceva mai real dar necrezut de rudele mele. Cu ingaduinta celor ce dirijeaza aceasta publicatie prezint in continuarea motivul acestei vizite, poveste din care poate capat un pic de ajutor. Se pare totusi ca, pe scurt, am mai amintit aici lucrul asta. Acum il voi povesti mai pe larg.

       In luna august, a.c., se implinesc trei ani de cand a decedat sotia me, impreuna fiind aproape 52 de ani. La un moment de liniste dupa aceea, umbland prin fotografii am dat despre doua fotografii cu destula uzura pe ele ca dovada ca au fost purtate cam multa vreme. Fotografiile prezinta trei barbati, doua femei, o fetita in jur de 12 ani avand in brate o alta fetita se pare nici de un an. In fotografie este prezenta si sotia mea care la vremea aceea lucra ca Asistenta de Ocrotire in orasul Targu-Jiu. In fotografie apar cate doi barbati, in realitate erau trei,doi dinntre ei facand cu schimbul la aparattul foto. Privind mai atent fotografia m-a retinut aerul de partener al sotiei mele ce degaja cu totul altceva prezenta ei in aceasta fotografie. Si nu numai "aerul" celorlati membrii din fotografie, inclusiv celalte doua femei din fotogtafie nu par sa aiba, prin varsta, cu fetita de nici un an prezenta in bratele celei mari. Dela privirea acestei fotografii in cap mi s-a cuibarit ideea de cu totul alta motivatiei a prezentei viitoarei mele sotii in fotografie. Cum ca aceasta fetita de nici un an este copilul viitoarei mele sotii.Si in felul acesta toata atmosfera acestei fotografii de familie sau prieteneasca a prins viata altfel in capul meu, idee ce ma face ca luna aceasta p1 19 aprilie sa iau avionul spre Bucuresti si o luna de zile sa ma ocup cu dezlegarea acestei obsesii ce ma stapaneste vazand aceasta fotografie. Cum am scris mai sus am prezentat in alt comentariu ca raspuns ce  anume ma facut sa fiu convins ca am dreptate in ce  banuesc si imi intareste motivul de a face acest drum din noau la Targu Jiu. Am acolo o persoana de contact in care am imcredre ca ma va ajuta cu cazarea si intrun fel si cu orientarea spre locurile evenimentului trecut. Astazi am trimis un email ziarului Gorjul cu rugasmintea de a publica aceasta fotografie in ziar. Astept acum raspuns de da sau nu pentru publicarea fotografiei. Deci poveste fotografiei nu face parte cu fenomene parapsihologice ci numai simturile mele cu care sant, zic eu, dotat din natura si pe care le am si acum,si nu ma indoesc de ele. Sant traite personal confirmate si prin doua lucrari legate de fenomenele acestea precum si de felul meu personal. Nu incerc sa-mi fac prezenta aici cu asfel de  subiecte ci tangential ca publicistica in speranta unor discutii la subiectul pus de mine in discutie, sa zic asa. Ca poet nu sant dotat pentru asta iar ca scriitor tot asa. Ca sa scriu in felul meu povesti poate ca-si reusi cu bunavointa la corectura sub forma literara a povestilor mele, numai ca nici pentru asta nu mai am timp. Lucru cu care sa razboeste si un cumnat al meu care si-a scris o sumedenie de povesti cu mana insa vrea sa le scrie la masina de scris dar banda sa uscat si pentru asta am umblat cu elin oras. Raspunsul a fost ca nu exista de cumparat astfel de benzi, la ora actuala se scrie altfel. O sa incerc sa-i gasesc totusi pe undeva asa ceva. Daca nu sa mi le dea mie sa le scriu la imprimanta mea.

       Cam asta este, a doua oara povestita aici, mai scurta insa, povestea fotografiei si motivul drumului meu la Targu Jiu. Dupa sfatul rudelor ar fi ca eu sa dau uitarii aceasta obsesie si sa las trecutului dreptul lui asupra faptelor intamplate dar greu de inteles ca ar putea avea legatura cu realitatea palpabila sub toate simturile cu care este inzestrat. Cu punere de punct, deocamdata, va multumesc pentru rabdare !

.          

 

 

 

Comentariu publicat de Morariu Elena pe Martie 26, 2012 la 10:54am

Sânt sigură că toţi avem simţuri de care nu sântem conştienţi. Cred că se numesc simţuri paranormale. Aştept şi alte povestiri.

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Martie 23, 2012 la 11:17pm

       Multumesc pentru atentie domnule Zinca Marius Iulian. Sant inatimplari prin care am trecut si nu ma joc cu ele. Ceva ce merge un pic si mai mult peste obisnuit. Am mai pomenit ca venit aici  in Suedia, obsedat de ceva inexplicabil la prima gandire m-am interesat la Universitatea din Lund daca se studiaza fenomene parapasihologice. Raspunsul a fost ca nu. Curios insa ca peste cca. doi ani apare in ziar o  stire despr infiintarea unei catedre de studiu al acestor fenomene. Am luat legatura cu profesorul respectiv. Raspunsul il am scris pe internet, cum ca el se ocupa acumcu fenomene telepatice si ca trebue programare pentru asta. Am lasat oveste de-oparte avand alte griji pe capul meu.Obisnuiesc sa nu ma arunc in vorba de dragul prezentei in discutii de orice fel. Nu am timpa pentru flecareala. Tmpul meu este limitat. N-am treeaba cu ironia si cu alt soi de discutii ce-ies din preocupare. Intrebarea pusa aici o voi pune si in alte publicatii cum se obisnueste. Sant discutii  cu sensibilitate ce cer oleaca de calm in abordarea lor. O desprindere de ceva solid, aparent, si mergand cu mintea un pic mai departe, nu in fantezie ci realului in care traim. Santem ce santem, dar nu numai nosi santem. Cunostintele, studiile despre una si alta n-au prea multe secole la baza. P zi ce trece apar noutati ce aparent sant ultra umbrind insa radacina existentei.  Am mai spus-o ca lumea mea  sta pe cu totul alte picioare. Prezenta mea aici o voi inceta spre anu deranja si ocupa spatiu necesar profilului revistei de fata. Am si citesc cu placere creatiile publicate aici intelgandu-le dupa modul meu simplu de pricepere despre poezie si proza. Nu insa folosind nuante ironice in participare cu pareri despre cele citite de mine. Deci va rog sa ma iertati daca felul meu de vorbire deranjeaza eu socotind-ul totusi cu masura facut. Cu respect, inchei si multumesc pentru atentie.   

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 23, 2012 la 7:45am

eheheeeeeeeeeee ochiul soacrei si al 6-lea simt, mersul... dormitului treaz pot veni si aduce mai mult de 2 cuvinte dupa talmacire...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor