Aş fi vrut să-ţi scriu mult, pagini întregi, vieţi poate, cu tot ceea ce ani şi ani nu s-a spus şi-a rămas între noi...
Am aşteptat, în tot timpul ăsta scurs de la ultimele tale epistole, un moment de linişte, o culoare, sufletul înainte de sosirea norilor, orice m-ar fi adus în faţa calculatorului şi a tastaturii, orice m-ar fi făcut să apăs pe nenorocirea asta de buton Send cu sentimentul că, într-adevăr, a meritat aşteptarea.
Dar simt că nu o să reuşesc, ştiu că sila de cuvinte e din ce în ce mai mare la mine şi, mai ales, că - în cazul tău şi al altor cîteva puţine persoane din viaţa mea - nu pot scrie cu litere, nu există cuvinte ci sentimente...
În locul prostiilor pe care încerc să le pironesc în mailul ăsta te-aş fi luat, cum am făcut cîndva, la o plimbare agale prin noapte, vînt şi păduri. Ar fi spus oricum mai multe decît ce încerc acum să redau aici...
Aş fi vrut să-ţi scriu mai mult dar realizez că distanţa asta imensă dintre noi ne-a unit atît de tare încît, iată, mai că îţi şoptesc în ureche că-i noapte şi iarnă, că vine ora cînd trebuie să înflorească ceştile de ceai, că poate aşa le este dat să sfîrşească oamenilor ca noi... traversînd un vis!

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor