S-au adunat, iată, ani de tăcere, de întrebări mute şi umbre, sute de zile cu arătătorul pe buze, şi doar cîteva clipe – greu de încadrat în timp – în care ne-am zărit doar cînd întîmplarea sau alţii au decis, cînd ne-au unit doar priviri, ochii tăi mari, zîmbetul, dansul, felul în care te-ai aşezat atunci, strop de trup, lîngă mine...
Ani în care doar am primit în suflet culori şi fluturi şi arome, incapabil să-ţi înapoiez ceva din toate acestea.
Te port însă şi mă întreb – de cînd exişti în viaţa mea – dacă am ştiut într-adevăr unde duc uliţele sufletului, dacă mă vei putea ierta vreodată c-am ales, cîndva, să veghez alte nopţi şi-alte tîmple?

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor