Se va însera curînd...
La ora potrivită, îmi voi lua haina pe umeri, voi coborî iute scările în spirală, roase de dragoste şi vieţi, şi – sunînd albastru din globuri de porţelan, pictate manual cu pomi de-un auriu-verzui, voi năvăli în stradă.
Drumul pînă la tine îl voi străbate dăruind versuri trecătorilor, zgîriind cu unghiile zidurile pînă ce culorile îmi vor pătrunde în suflet, îmbătat de aromele tale, mişcat de trupul tău crescut, în nopţile atîtor ani, în mine.
Cînd va mai rămîne doar o singură stradă pînă la tine voi trimite fluturii să-ţi dea de veste iar tu, dansînd line, la fel cum te-am cunoscut cîndva, vei pregăti samovarul şi ceaiul de ghiocei, deschizînd larg ferestrele, ca aromele să mă poarte mai iute...
Se va însera... curînd voi suna la casa melcului...

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CONSTANTINESCU MARIANA pe Februarie 19, 2008 la 10:03am
...curând voi suna la casa melcului...îmi va răspunde desigur dar, cu toate părerile de rău, nu mă va primi să rămân peste noapte la el. Încerc să-l conving că nu pentru somn mă grăbesc acum ci pentru fluturi,pentru culorile lor acoperite de noapte, vreau să văd fluturii ridicându-se spre cer asemeni curcubeului după ploaie.Şi melcul îmi spune că mă grăbesc întradevăr, luând-o înaintea timpului, oare nu ştiu că fluturii nu zboară noaptea ? oare nu ştiu că fluturii nu au culoare învăluiţi fiind şi ei de mantia nopţii? Îi răspund că nu, nu cred în noapte ,în puterea ei de a acoperi totul ,eu cred în fluturi şi sunt convins că şi ei cred în mine altfel de ce aş fi acum prizonierul lor? Nu-i vezi?Nu! răspunde melcul trist şi-mi spune că-i e somn,c-ar vrea să plece să se culce ,că lui nu-i pasă de fluturi şi nici fluturilor nu-i pasă de el. Dar mie-mi pasă! aproape ţip fără să mă audă nimeni. Eu sunt un fluture! Sunt un fluture şi nu am unde să dorm! Mă primeşti? Îţi voi dărui un buchet de culori,să te ascunzi în ele ori de câte ori vrei! îi promit eu,dar nu mai primesc nici un răspuns. Nu sunt trist, cum aş putea fi trist când port cu mine toată frumuseţea lumii, iubirea,dragostea, pasiunea,curcubeul! Mă aşez alături, pe o frunză acoperită de rouă,ascunzându-mă sub propriile-mi aripi şi,întrebându-mă năuc, oare, de ce am sunat la casa melcului? nu-mi răspund, poate că adorm, poate că visez, sau poate că mă duc...
mariana

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor