Bună, sunt Zulu, am 23 de ani, şi sunt ziaristă.
Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 ca să-mi scriu cele 2500 de semne
Despre oameni care colecţionează fluturi, trifoi cu patru foi, monede sau timbre
Repară umbrele şi pantofi sau împart corepondenţa
Sunt istorici, matematicieni, scriu cărţi, îşi aşteaptă muzele în atelier
Fac land-art, fotografie, au scăpat de la Auschwitz ori l-au întâlnit pe Noica în persoană.
Dar eu, să-mi bag pula, sunt o mediocră nenorocită.
N-am nicio pasiune, nicio colecţie, nici măcar nu fac ceva pe care să se poată pune mâna
Uite, şi prietenul meu ăla ce s-a lăsat de facultate
Acum lucrează la brutărie, face mii de pâini pentru mii de oameni, le feliază şi e foarte fericit
Sau tata... el face containere pentru excavatoare şi alea îi ajută pe oameni
Să contruiască şi să facă drumuri...
Redactorul şef îmi spune că oamenii ăştia sunt ignoranţi pentru că nu le fac altare scriitorilor
Dar ignoranţii fac lumea să meargă mai departe şi, oricum,
Niciunul dintre ăia care guvernează lumea nu e interesat ca ei să fie erudiţi
„Păi uite, de aia suntem noi, jurnaliştii...“
Daaaa.... noi suntem ceva Captain Planet
Care e pe fază când pică vreo plăcuţă memorială
Pusă pentru cei care îşi suflă mucii pe stradă, fumează, scuipă
Şi se pişă în spate la Casa de Cultură a Sindicatelor
Sau pentru Costan, pe care, l-au găsit într-o zi poliţiştii comunitari
Mort de beat pe spaţiul verde şi cu pula scoasă din pantaloni.
O iehovistă îmi spune că trecem zilnic pe lângă creaţia lui Dumnezeu şi nu ne întrebăm
„oare cine a făcut acest copac?“
Bine, tanti, da când treci pe lângă Costan
Pe el, nu te întrebi, oare cine l-a făcut?
Nu mă mir, cunosc femei bigote care se vopsesc cu henna,
convinse că e singura vopsea de păr acceptată de divinitate
Pula mea, femeile astea au impresia că paradisul e plin de saloane de înfrumuseţare
Şi acolo sunt ceva supărvaizări care nu vor să dea okeiul pentru L'oreal.
Dar mai bine nu mai zic nimic, pe mine nici măcar nu mă iubeşte vreun bărbat
Pentru toţi sunt un fel de recycle bin în care îşi descarcă balastul sentimental...
În fine, nu de asa îmi pasă mie
Eu visez să fiu iubita unui turc muzician
Care stă gol într-un fotoliu din Franţa şi fumează ţigări de foi
Şi care de fiecare dată când sunt nefericită îmi spune cu un accent de musulman idiot:
„You have to make peace with yourself...“
..................................................................
Bine mă, hai tu aici şi fă tu pace cu rahatul ăsta!

Vizualizări: 192

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Septembrie 1, 2010 la 2:25pm
Stimată doamnă Monica Mureşan, daţi-mi voie să subscriu la cele spuse de d-voastră, pentru că n-aş putea să fac o apreciere mai bine gândită şi mai bine formulată... Mulţumesc...
Stimată Vera, vă voi citi cu mult interes !
Comentariu publicat de CORNELIA COSTIN pe Noiembrie 8, 2009 la 9:13pm
chiar crezi ca rahatul asta e poezie?...Cat mai ai pana la cadere definitiva, oare? ai grija de tine ....
Comentariu publicat de Monica Mureşan pe Octombrie 27, 2009 la 11:20pm
E bine că autoarea îşi eliberează tensiunile proprii acumulate într-un preaplin pe care se vede uşor că nu are încă puterea-priceperea-experienţa de a-l consuma ori canaliza spre a accede într-o altă etapă a scrisului, lăsând deoparte lamento-ul manierist din poezia actuală. Dealtfel, acesta face - oarecum - ca aproape toate texele să semene unele cu altele, cum şi expresiile vulgare şi gama oarecum restrânsă de înjurături.
Oricum, vocea autoarei este bine conturată, distinctă, deja, fiind încărcată de dramatism, devenind mai serioasă, poate, decât autoarea însăşi - ce bravează prin vocabular, neînsemnând că şi este întocmai acestuia, vulgară! ci doar experimentând o exorcizare a cuvântului prin cuvânt... -. Poezia este convingătoare prin firesc şi ardere supremă, acea ardere de tot şi care începe cu sine. Din păcate, lumea înconjurătoare nu e la fel de firească. Cred că mai şocată este ea, autoarea, de ceea ce experimentează ea, direct, decât cititorul ...
Fără false pudori şi preconcepte care s-o falsifice, mai rămâne să înveţe s-o exerseze... curaj are iar timp - aşişderea. Nu ştiu de ce sunt atât de sigură - dar sunt! - că deocamdată poeta are nevoie să se exprime într-un mod mai frust, mai explicit şi că numai ea va face următorul pas evoluând spre ceva mai multă subtilitate, în funcţie de propria evoluţie (mai ales culturală).
Comentariu publicat de Marilena A. pe Octombrie 26, 2009 la 12:58pm
Vera, am citit ce ai spus despre Medalion Eminescu.
Iar, vrem nu vrem, ajungem la acel nefericit si aiuristic conflict intre generatii. Acuzatiile nu vin dintr-o singura parte. Intrebarea ta- cu aluzie la poanta versificata- e fost in acest caz auto-aparare. Dar sa fim sinceri, de cate ori tinerii nu ii ironizeaza pe mai varstnici doar pentru ca indraznesc, dupa ani si uzura, sub o povara de riduri, sa mai vibreze la patima?
As spune, Vera, ca acei care nu inteleg mesajul, spus uneori intr-un stil care socheaza, al poeziei de azi, l-ar putea intelege daca fiecare parte a vechiului conflict ar fi mai deschisa, fara prejudecati si vanitati paguboase.
Comentariu publicat de Marilena A. pe Octombrie 26, 2009 la 12:13pm
am incercat sa citesc textul fara cele doua expresii care zgarie pudibonderia, desi le auzim pe toate drumurile.
ei, as! nu merge! ar fi aiurea fara furia ta sincera, asa cum nu mi-ar place fara ironica referire la Captain Planet.
caut in poezia adevarul mesajului ei. si tu spui despre lumea care te intriga, despre oameni miscandu-se intre litere si carti, despretuindu-i pe alti oameni, cei care, de exemplu, fac paine si containere.
partea din text care, spun eu, este cea mai tare, este cea in care te certi cu falsitatea din viata nostra de toate zilele: da, ne pasa de copaci, de caini, mai putin de oameni, asta in timp ce ni se promite vesnicia, daca...

:) comparatia cu recycle bin e de impact. ei, aici abia ar trebui sa existe acea cenzura a cititorului, sa inteleaga ca o poezia nu inseamna biografie.
de fapt, Vera, tu acuzi lipsa de sinceritate, ascunderea dupa false valori, lipsa de intelegere, zidurile dintre cei care ar trebui sa comunice si care, in loc sa le darame, le inalta...
ceea ce, cred eu, intriga in text si a stranit atatea comentarii este... lehamitea, acee uzura care nu duce la slefuirea diamantului ci la sfaramarea lui in praf. fiindca in final spui ca:
"Eu visez să fiu iubita unui turc muzician
Care stă gol într-un fotoliu din Franţa şi fumează ţigări de foi
Şi care de fiecare dată când sunt nefericită îmi spune cu un accent de musulman idiot:
„You have to make peace with yourself...“
............

asta e lumea nostraacu, locul in care ingerii cad.
de ce ne suparam?

e buna intrebarea ta din final! (ca tot vorbeai de un turc!(, putem face pace cu toate acestea?

te salut si te mai citesc:)
Comentariu publicat de vera pe Octombrie 25, 2009 la 11:43am
Într-o zi, mă duc la un medalion Eminescu. Lume bună, discuţii serioase. Un profesor respectabil care predă româna în liceu se ridică şi spune. „Eu când le spun elevilor mei despre poezia erotică, ei cred că e ceva despre sex. Ha ha ha.“ Pe urmă, începe să recite din „Călin (file din poveste)“ şi face un joc de cuvinte foarte inspirat. „Zburător cu plete negre, vin la nopate de mă fu...“. Se uită pe sub ochelari la toată lumea şi continuă. „ră“. Toţi încep să râdă. Pe urmă, discuţiile continuă. Că să nu mai scrijelim statuia lui Eminescu, că noi tinerii, şi acest lejer, şi acest facil... La care eu mă ridic şi le spun : „Daţi-mi voie să intervin. Se tot vorbeşte cu dispreţ despre tineri, despre lejer, despre facil... Dar când aţi auzit «vin la noapte de mă fu... ră» toţi aţi început să râdeţi“. S-a făcut linişte. Toţi se uitau unii la alţii- Cineva s-a înroşit puternic, şi mi-a tăiat-o scurt: „N-A RÂS NIMENI!“
Comentariu publicat de ada chifor pe Octombrie 25, 2009 la 8:59am
Sa aveti o duminica literara cu adevar si senin!
D-le Gelu Vlasin...Comentariul de mai jos, ar trebui sa continue aricolul cu deprimismul...
cateva de astfel de poezii si cativa de astfel de tineri talentati ar putea constitui prin comentarii, exemplificarea practica a teoriei incluse acolo. stima, ada chifor.
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Octombrie 25, 2009 la 7:43am
TUTUROR CELOR CARE ÎŞI SERBEAZĂ ZIUA DE NAŞTERE ŞI DUMITRILOR ŞI DUMITRELOR,UN SINCER ,,LA MULŢI ANI!''MULTĂ SĂNĂTATE,FERICIRE ,ALĂTURI DE CEI DRAGI!
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Octombrie 25, 2009 la 2:32am
nu te necăji Ioane,
acum,toată lumea doarme!
eu m-am trezit din întâmplare,
să răspund la fiecare!
şi dacă nimeni nu m-a ascultă,
lasă Ioane,viaţa-i lungă!...
scrie Zulu, cum o vrea,
nu este problema mea!
Comentariu publicat de Ion pe Octombrie 25, 2009 la 1:05am
In numele aceluiasi drept la exprimare, pe care il invoca tot omul liber de azi, si de oriunde,
va rog sa-mi permiteti, stimati comentatori si cititori, sa-mi spun si eu cuvantul. Intr-un limbaj decent, simplu, fara inflorituri, sau ocolisuri. Exact ca un necunoscator in ale literaturii ce sunt. Nici macar cititor nu ma pot numi, la cate am citit eu, si cunosc pana acum.

Aici s-au detasat doua pozitii : pro si contra Zulu.
Cei care sunt contra lui Zulu, sunt acuzati ca ar ataca autoarea care l-a creat.
Nu e prea departe de adevar. Caci Zulu nu ar fi existat daca autorul nu l-ar fi inventat.
Analiza numai pe text, fara a invoca numele autorului, nu cred ca e posibila.

Inteleg ca autoarea, prin acest personaj, vrea sa critice aspru societatea destrabalata in care traim azi. Pentru a fi cat mai convingatoare, foloseste exact un limbaj vulgar, pana la pornografie. Pana aici, nimic de zis. Cele doua parti cred ca ar fi de acord.

Numai ca, acei care sunt contra limbajului folosit, impreuna cu mine, nu cred ca acest lucru ar avea un impact moral pozitiv asupra tineretului de azi. Si ca, in loc sa-i dezvete de naravul de a folosi in public acest limbaj, vor fi si mai mult incurajati s-o faca.
Motivatia, cum ca de la portar pana la presedinte se foloseste acest limbaj, nu sta in picioare. Cu atat mai mult cu cat distanta dintre cei doi mentionati nu este, in multe cazuri, prea mare. Daca se lua ca al doilea punct Presedintele Academiei, ar fi fost cu siguranta o mare distanta intre cele doua puncte.
Domnul Vlasin, in primul comentariu, cheama la « toleranta » , acuzandu-i pe unii de « intoleranta fata de tot ceea ce inseamna exprimare artistica actuala. »

In timp ce in al doilea comentariu, Domnia Sa trece exact la polul opus, exasperat fiind de intoleranta unora, spunand :
« n-o sa permit atacuri la persoana si n-o sa dau posibilitatea nimanui sa foloseasca reteaua literara drept o rampa de propagare a ideilor xenofobe, rasiste, intolerante si declamative. cine doreste acest lucru n-are decat sa-si caute refugiul in alta parte. « ........................................................................................................
. » pentru ca nu inteleg fenomenul literar in profunzimea lui si pt ca n-au o minima cultura a cititului. lecturile lor s-au oprit undeva in clasicism si n-au depasit niciodata epoca eminescu. cocheteaza de asemenea cu scriitura si au impanzit lumea cu epigonismele lor desuete »

Asta, in limbajul »academic » al lui Zulu, s-ar traduce cam asa :

Un poet, frate cu Zula,
Zulu, sau « Baga-mi-as …. »,
Striga cat il tinea gura :
Bai ! Asta e literatura
De azi, si di-ntotdeauna !
De nu-ti place, mi-e totuna,
Valea, sa nu-ti mai zic una !
Asta e lumea de azi,
Nu mai scrie despre brazi
Inalti si Fat-Frumos,
……………………..etc., etc.,

Daca asa stau lucrurile, atunci, fara parere de rau, Domnule Vlasin, am sa-mi iau catrafusele si o sa-mi caut refugiul in alta parte.
Va multumesc pentru invitatia pe care mi-ti facut-o la inceput de a veni pe reteaua literara, si pentru prietenia sincera, cred, pe care mi-ati propus-o, iar eu am acceptat-o
.
Aici m-am simtit bine. Am cunoscut oameni cu suflete nobile. Pe care ii voi pastra in memorie atat cat voi trai. Pentru asta va aduc infinite multumiri.
Noi, profesorii, avem impresia ca numai noi putem sa-i invatam pe altii.
Uite ca putem invata si noi de la altii. Chiar de la Zulu ! Ca nu trebuie sa fim ca el. Pentru asemenea personaje reale sau inventate de scriitori, Toleranta ZERO.
Altfel nu vom iesi niciodata din mocirla in care se zbate societatea lui Zulu.

Eu am pus ca motto, pe pagina mea, urmatorul refren dintr-un cantec:
“ We need one another,
Take my hand together!”
Atunci ma gandeam sa va fac sa intelegem ca nu putem unii fara altii.
Acum e prea tarziu. Raul cel mare s-a produs:insulta.
Un pedagog francez spune asa: « Nu exista elevi prosti. Ei sunt prea « sensibili » ca sa inteleaga lucrurile asa de complicate pe care le predati. »( citatul e din memorie).
Eu ma simt aici, acum, ca un elev luat de ureche, ce trebuie sa plece din scoala la care
a fost invitat sa urmeze cursurile.
Imi cer scuze, sper sa le primiti , acelora pe care i-am jignit cu prezenta, sau cu cuvantul meu.
Speranta si Credinta!
Love to you Vera,
Love to you all,
Ion
Ps :pentru cei care ar dori sa-mi scrie, adresa mea electronica este :
ionny@netzero.com

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor