Lăsând la o parte scutul impactant al „mioritizării” precoce şi snobismul cu care ţi-ai blindat multiplele existenţe artistice refulate / defulate în paginile epopeice ale „operelor complete” ajungi într-un târziu şi la miezul acela prea puţin tangibil în care simplitatea gesturilor devine prioritarul element de comunicare nonverbală, liantul necesar între imaginarul artistic şi sufocanta realitate citadină. Străbătând meridianele în căutarea unui altfel de raportare creativa eşti obligat uneori să constaţi cu amărăciune, vizibila discordanţă dintre ceea ce îţi imaginai despre „teritorialitate” - sau mai bine spus despre micro-universul românismului ereditar şi ceea ce constaţi în momentul în care dogmele / doctrinele rămân undeva într-o îndepărtată situare temporală. Nuanţele devin mult mai vizibile, conceptul discutatului „minimalism urban” este mult mai impactant la nivel de imagistică, stridenţele se estompează până la disoluţie devenind simple mecanisme mai mult sau mai puţin utile într-un mediatic sistem de valori în care se încearcă reabilitarea unei mentalităţi colective ale cărei principii predominante puteau fi subliminal erijate în criterii de oportunism şi promovare piramidală a intereselor politice. Îţi vine mult mai uşor acum sa cataloghezi lucruri pe lângă care ai fi trecut cu nepăsare în alte împrejurări. Vezi lucrurile din afara lucrurilor, simţi mult mai eficient în momentele de maximă încordare, ştii să rosteşti discursurile pe care nu ţi le-ai fi putut atribui niciodată, asculţi muzicalitatea CLIPEI într-o formă de sublimare totală, eşti aşa cum ar fi trebuit să trăieşti dintotdeauna, pendulând acustic între apanajul vulgului şi elocvenţa elitelor. Înstrăinarea vine doar atunci când simţi cu preponderenţă inutilitatea actului de participare în treburile cetăţii, când îţi accepţi cu prea multa uşurinţă condiţia de „marginalizat” prin această victimizare asumată pe care artistul în genere şi-o stabileşte drept piedestal. În cele din urmă ţine de structura interioară a fiecarui personaj în parte, a fiecărui actor inclus în scenariul acestui spectacol delirant adus în prim-planul existenţei artistice. Rezistă întotdeauna „personajul principal”, actorul înzestrat cu calităţile necesare oricărui formator de opinie. Pentru că, până la urmă, despre aceste lucruri TREBUIE să se vorbească. Radicalizărilor de orice tip ar trebui să li se răspundă cu o necesară doză de toleranţă democratică dar în acelaşi timp şi printr-o vehementă contestare artistică, pentru că impactul este multiplicat atunci când formele de exprimare sunt variate mai ales în momentele în care ne raportam involuntar la sisteme de valori răsturnate. Portretul unei Românii misterioase cu accente mistice străbătută de legende bizare şi dominată în mare parte de un peisaj şi o naturaleţe fabuloasă îi face pe cei mai mulţi intelectuali / artişti occidentali să ofere adevarate mostre de „lobby” profesional în favoarea unui teritoriu despre care peiorează mai bine şi mai frumos decât oricare ambasador „oficial” însărcinat cu promovarea imaginii României în lume. Poate că ar trebui într-un târziu să se pună mai mare accent pe utilitatea oricărui scriitor român aflat dintr-un motiv sau altul în afara graniţelor ţării, poate că ar trebui ca aceştia să fie mult mai bine localizaţi geografic şi promovaţi în mass-media românească, pentru că mulţi dintre aceştia reprezintă România în orice acţiune individuală pe care o întreprind indiferent dacă este vorba de publicarea unei cărţi peste Ocean sau susţinerea unei conferinţe la vreo universitate europeană. Din păcate încă mai există în România o reticienţă faţă de tot ceea ce înseamnă scriitor român stabilit în străinătate. Ştiu acest lucru pentru că şi eu la rândul meu am facut parte dintr-un mediu literar în care predominante erau frustrările şi catalogările aspre / nedrepte asupra celor care şi-au „abandonat” teritorial ţara, „fugitivilor” care nu mai vor să ştie de unde şi cărei „zone literare” aparţin de fapt şi de drept. Aceste bariere imaginare nu fac altceva decât să estompeze cursul firesc al demersului artistic european prin care scriitorul / artistul român ar putea să-şi promoveze opera în zone altădată inaccesibile „muritorului de rând”, dar accesibile „aleşilor”. Deschiderea filonului european de cultură este atât de mare încât aproape oricine poate să-şi încerce şansele „globalizandu-şi” scrierile în limbi de circulaţie internaţională. Trebuie doar să încerce să-și facă de unul singur atât de necesarele conexiuni internaționale ținând cont de faptul că în România actuală instituția agentului literar este aproape necunoscută. .

Vizualizări: 173

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Mai 5, 2013 la 11:17pm

Cotaţia celor care trăiesc cufundaţi în realităţi umbrite capătă ascendenţe globale. Rari mai sunt cei care iau aminte la detalii şi îndrăznesc să iasă din spectrul stereotipic. Artistul: (scriitor, poet, sculptor, actor etc.) a fost, este şi va fi oglindirea contemporan cotidiană a societăţii vremurilor sale. Complet de acord să iei iniţiative proprii atunci când ţi se estompează tentativa de promovare. Ar fi un chin să laşi un ctitor de izbelişte. Mai ales pe cel din străinătate. Cetăţenii sunt de multe ori uitaţi de timp şi de lume. Uneori teoria relativităţii nu îşi mai marchează efectul. Şi ar fi atâtea de povestit, atâtea satisfacţii sau cazuri sociale ale celor cărora nu li se permite să se facă auziţi...

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Mai 4, 2013 la 5:19am

Da...,

Comentariu publicat de dumitru pe Mai 3, 2013 la 7:44am

Voi, rătăcitorii  vă plângeți? Doar ați plecat să cuceriți lumea...Arătați lumii cine sunteți, e mai important decât să nu vă uite praful din care v-ați ridicat...

Comentariu publicat de Florinel Constantin ANDRISAN pe Februarie 12, 2008 la 3:07pm
...nu exista calul marsupial galben ! nici apucatura deochjata. E DOAR "ZGOMOTUL SI FURIA" ...si vitza-vercea !
Tu meri 'nainte fato ! Lasa scofalceala pentru scofalcitii ! Nu pierde din vedere, mai ales, pe IL PRINCIPE si (nici intr-un caz...) pe Zaratustra la intoarcerea din desert !

SI daca esti sanatoasa poti sa fii orisicat de bolnava" - ...mare pasare bolnava" !
Pace-n suflet omuletz vanjos ! NU LASA GARDA JOS. NU AJUTA LA NIMIC daca ADN-ul e "Appellation d’origine contrôlée". Si asta nu putem schimba, din fericire.

andi-bacii, cu subtextu' pe masa rotunda si "...sub cerul mic" dar armonic-predestinat
Comentariu publicat de Lucia Daramus pe Februarie 12, 2008 la 12:06am
Utopie, Gelu, utopie....eu plec, dar plec pentru ca sint data afara...din cultura!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor