Să nu uiţi să dăruieşti cuvântul
care ţi-a plăcut mai mult
munţilor şi apelor
purtându-l spre inimile lor
în necunoscut...

Să-i laşi zborul superb
să fie înger cu aripi de sunet
ce-şi poartă respiraţia
învăluită în pânze de aer...

Sa laşi apa strigătului să curgă
aidoma privirii virginale
căutând prin locuri necunoscute
taina maturizării...

Să nu opreşti plecarea cuvântului
amintindu-i de moarte
s-ar putea ca obstacolele vieţii
să nu răspundă...înapoi...

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor