dansam imperceptibil. sub pielea mea era sâmbătă seara. carnea mea era în ultimul hal de exaltare era în plină sărbătoare a miezului. ca un câine maroniu care latră şi dă din coadă şi habar n-ai de ce, deşi eşti stăpânul lui.
în rest era linişte. nu se observa mare lucru. C tăcea necontenit. tăcerea lui e ok. mi-a spus asta de la bun început, ca să ştiu.

până la urmă am lăsat loc tristeţii mele obişnuite. era marţi. lumea se culcase de vreo oră. şoseaua era un şarpe. îl pândeam din fereastră. ştiam că mereu îşi lasă pielea acolo şi pleacă.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor