Nu voi mormânt bogat

Un gind pentru marele Eminescu


Nu voi mormânt bogat, Cântare şi flamuri,

Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Frunzişului veşted
Doar vântul glas să-i dea.
In liniştea serii
Să mă-ngropaţi, pe când
Trec stoluri greu zburând
La marginea mării.

Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape,

Lucească cer senin
Eternelor ape,
Care din vai adânci
Se nalta la maluri,
Cu braţe de valuri
S-ar atârna de stânci -
Şi murmura-ntr-una
Când spumegând recad,
Iar pe păduri de brad
Alunece luna.

Reverse dulci scântei Atotştiutoarea,

Deasupra-mi crengi de tei
Şă-şi scuture floarea.
Nemaifiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri-aminte
M-or coperi cu drag
Şi stinsele patemi
Le-or troieni căzând,
Uitarea intinzând
Pe singuratate-mi.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor