Nicu, Cristian si Rair au fost colegi la Casa de copii nr.3 din Bucuresti. Intr-o zi, in anul 1996, un grup de tineri care ziceau ca sunt de la "Salvati copiii" le-a povestit celor de acolo ca in Romania minorii au drepturi. Cand capetele calcate in picioare de colegii mai mari au auzit de expresia "drepturile copiilor" s-au uitat la "propovaduitori" ca mata-n calendar. "Drepturi? Stiam pana atunci ca aveam un singur drept: sa o incasam si sa tacem, sa nu o incasam si mai tare", povesteste Nicu.
Daca depasisera 18 ani, “Ne trimiteau la cersit. Ce aduceam intra in buzunarele lor”.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor