Intr-unul din dormitoare, un grup de baieti si fete face repetitii pentru un spectacol ce vrea sa-l dea la teatrul din Buzau. Casetofonul canta ragusit o manea la moda. Unu, doi, trei, patru tine ritmul o asistenta. "Am si-o fata frumusica, e printesa de elita", urma manelistul din boxa. Fetele sunt trecute de la baiat la baiat. Trec pe rand ba pe la Vivian, un negricios tuns periuta cu bretonul vopsit rosu lung de-o palma, ba la un flacau care zambeste mult. E bolnav de SIDA. Are un ochi deja mort din cauza cataractei. Din hora face parte si Petrica. E sanatos tun, dar creste intr-un centru pentru copii cu handicap, pentru ca acolo a fost dus fratele lui cu retard mediu si cei de la Directie au hotarat sa nu-i desparta. Mama lor a murit de cancer la san pe cand avea Petrica 4 ani. Are si acum vie amintirea femeii care isi apasa pieptul cu podul palmei. Ar vrea sa se faca actor. Recunoaste pe un ton serios: "Imi place mai mult sa fac pe altii sa rada decat sa ma faca altii pe mine sa rad". Si mai aveau o pasiune acei ‘asistati’. Sa-i puna pe cei mici sa se bata intre ei. "Te asezau in fata unuia si ziceau sa dai cu palma in el. Daca dadeai cu mila, te loveau ei cu toata puterea".
Cei care primeau cadouri din afara trebuiau sa le ascunda bine, sub saltelele patului. Chiar daca era doar un caiet dictando sau un tricou carpit, nu stiai daca sa te bucuri sau sa plangi dinainte pentru bataia pe care o puteai lua de la cei mai mari - Amintiri despre casa de copii.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor