cînd pleacă un om carnea mi se strînge în jurul oaselor ca un cort de campanie. atunci cel mai greu e să tac tot ceea ce n-am spus se cere afară imaginează-ţi că forezi în marea nordului dai brusc peste o pungă de gaz şi explodează totul. tot ce n-am spus ţîşneşte prin stern prin pelvis prin ţeastă. din mine mai rămîn două vertebre tasate.
lucid.
plecările sunt nişte dureri lombare care te ţin două trei zile la pat.

2.30. avem toţi fricile noastre zornăitoare. fricile noastre pe care le lingem ca vitele un pumn de sare.
mama se teme de viscol dacă se înzăpezeşte drumul nu mai ajunge taxiul în faţa blocului şi trebuie să meargă pe jos pînă la şcoală. dacă se înzăpezeşte drumul pînă la coastă nu mai ajunge la bunicul să-i lase şniţele de peşte cu foarte puţine oase.
bunicul se pune în faţa radioului şi ascultă slujba de duminică. se dă jos din pat cu două bastoane.

*

fiecare zi e o unitate militară în care ne îndreptăm tîrîş spre alţii ca spre nişte inamici dormind în tranşee. cînd ne e foame batem cu pumnul în masă cînd ne doare batem cu pumnul în masă cînd iubim batem cu pumnul în masă cînd ne e frică batem cu pumnul în masă. aceleaşi senzaţii pentru toţi ca un duş comun. în timpul liber lustruim bocancii ălora mai înalţi în grad. dumnezeu are două trese pe umăr. dumnezeu e un general japonez care anunţă misiune îndeplinită.

*

te simt în stomac. uneori în zilele senine te văd puţin te admir ca monumentul scufundat de la pearl harbour. pielea mea e o plăcuţă memorială cu trei mii de nume pe care mi le-am închipuit pentru tine.

3.12. mă înţeapă ochii lumina e un cuib de albine amorţite storc fagurii chipul tău îmi încleiază degetele.

*

cel mai cumplit e atunci cînd nu te pricepi la nimic. imaginezi tot felul de eroi te pui în locul lor te întrebi ce-ar face ei încerci să imiţi. prăbuşirea e repetitivă şi întotdeauna spectaculoasă.

3.00. oameni cu două capete scormonesc prin gunoi au aprins focul. gurile lor săpate în craniu ca nişte gropi comune sug dintr-o sticlă lichior de mentă. apoi se bat pentru o saltea şi pentru un frigider stricat. viscolul îi acoperă de undeva de sus un dumnezeu năduşit aruncă peste ei pămînt cu lopata. din cînd în cînd suge dintr-o sticlă lichior de mentă.


Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor