jam session cu Florin Caragiu

1.

îţi aminteşti
într-o vreme stăteam în tine ghemuită
nopţi întregi
şi tot în tine mă temeam
când afară urlau lupii
capul meu şi degetele picioarelor tale
formau unaltfel de cer
dar atunci când respiri
îmi pui o nouă capcană
şi cum puteam să scriu poemul acesta de dragoste
fără să fi văzut că şi tu cazi
ca şi mine
şi te ridici iar
dintr-o buclă de pământ
şi din nou
locuieşti într-o frunză până mă satur de supărare
şi scriu


2.

mi se întâmplă să uit în tine o vertebră
deschizătură prin care îmi azvârli pământ
din grădinile tale,
în timp ce sări peste curse
cu înstrăinarea liniştitoare a unei foi
prinse de cer la un colţ
acum ştiu că rostogolirea
e o zvâcnire dinspre înlăuntru
ce deturnează spaima de a nu ne găsi
în întuneric trupul
dar nu uit/ nu uit nopţile curse din încheieturi
pe ochii îndârjiţi de zăpadă
şi nici căderile răscolite de dorinţa
arătării celui ce-aşteaptă să te prindă
căci locul gol din mine
îţi strânge risipa de aer
şi din nou
moartea mea are vârsta vieţii tale

3.

sunt cum spui tu
cu vertebra în mine un cerc de viaţă
în cercul de viaţă un cerc de sare
mai mic
şi-n sare urmele tale

nu da cu pământ
pământul e mort
iar muşchii noştri
strânşi
ca o regina-nopţii
un mut urmează alt mut. ce vârstă au împreună?


4.

pământul e o vocală a numelui tău
uitată afară demult
pe când spărgeam ceruri vopsite în roşu
de vârful tare al somnului
şi între noi era doar o bucată de lemn
goală pe dinăuntru
prin care suflam lumina peste ape

dar tu/ cum mă porţi atât de departe
printre vietăţi care aşteaptă
să le numesc şi florile de tamarisc/
una din ele ţi-a atins pieptul
şi s-a făcut dimineaţă


5.

tu nu ştii când e dimineaţă
în pieptul meu
de asta am unghii şi suflet şi coaste
ca să vezi
cum înfloresc pe dinăuntru
şi port o piele înflorită
pe dinăuntru
şi te port dimineaţă
te plimb prin roua din piept

trecută prin lemn şi lumina
înfloreşte

6.

chipul tău lucrează în lemnul
curbat peste lume,
timpul e o fâşie
pe care o-mparţi în bucăţi
cât să ajungă să-mi leg trupul de suflet
când sângerez de lipsa ta –
o cădere în gol,
un balans
până ce carnea se face un abur
ce nu se-mprăştie în gurile fiarelor

dar regăsirea-i o flacără
în care intrăm
mai săraci cu o moarte

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor