rătăceam amândoi pe buza sângerândă a căii lactee
deodată
ai lăsat să îţi lunece
rochia de foc
pe fereastra unui zâmbet
de chihlimbar
pocneau ca nişte artificii de crăciun
mugurii vârstei
pocneau ca nişte muguri în pârg
toţi nasturii din lume
iar tu mă aşteptai
desfrunzită cu dezmierdările
obrăzniciei de felină
în garsoniera celui de-al
nouălea cer
de atunci nu mai umblu în
patru labe ci
mai mult în mâini
ce păcat ce păcat ce păcat
limanul meu cu nume
de femeie
ce păcat
că mi-am zdrobit surâsul
de clopotul cerului
la marginea
galaxiei
acum umbra tăcută a ploii
căutându-mă prin iarbă
îmi mângâie
ochii
şi mîinile
şi buzele
de cleştar

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor