multe filosofii ale noastre sunt urechi de copiii

care omoară în lume ecoul

sau şi mai bine

credem în oameni murind

numai pe noi ne credem până la capăt

şi sângele nostru stă să se roage

la oricare pas

dar nu spune nimic

trăim abuziv în corpuri care nu spun nimic

decât

trage cu arcul cine mai poate

trage şi se întoarce în sine

cu faţa la coapsa de argint

a lui Dumnezeu

trăind pe spate cu lumea înfiptă în şolduri

trăind cu pământul pe umeri

ni se rod genunchii şi

ne rămâne în noi numai

sânge din sângele altora

există răbdare pentru liniştea noastră

şi vrem s-o trăim

să nu se spună că

în noi carnea a făcut ce-a putut şi apoi

s-a retras

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Februarie 4, 2008 la 3:04pm
Observ la tine o constructie stilistica abundenta cu o miza mare pe final. Ador finalurile impactante si pe cei care au curajul asumat in a cocheta cu ele...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor