poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
PENTRU CĂ SUNTEM ATÂT DE ATÂT
nu sunt ecou rănit destul de alb
cu uşa închisă sub paşii unor clape de pian lângă piciorul gol
doar vis fragil de pasăre în colivia cu gratii din dantelă
când sângele ne curge verde dintr-o piatră-mpăturită cu un ac
lovită-n zborul ei
de-aripa unui fluture ce-a şchiopătat rănit
în foarte scurt adânc căzut
din scaunul ce-a dispărut cu timpul orei ce-a trecut
rotundă că o cruce fără memoria iertării
să îţi devin un om sărit din mine
fără de chip ştiut întunecat în stânga unui răsărit
desculţ de mâini mi-a trebuit
să-mi mor decolorat cu umezeală unei ploi de stele
scriindu-ţi foşnet peste sânul îmbrăcat
cu haina ce-ai furat din paradisul dintre buze
un vers de vânt
uitat prin ramuri galbene de brad
cu o cerneală de satin
la rugăciunea serii printr-un trup
cu degete nebune ce ne aleargă apusul nechezat pe cerul speriat
lăsându-ne o linişte
să descompunem mov cu furişarea dintre palme
umbră respirată la sfârşitul verii de sub iarnă
jurnal de călătorie... 19 martie 2014
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară