(părinţilor mei)

m-am manifestat prima oara târziu,

cred că era februarie, orele 6 a.m

într-un calendar abscons cu fruntaşele

în competiţia “Ţara mea cea mai

frumoasă ţară”.

ţara mea de dor m-a lăsat

ca pe tata în pauzele de publicitate la tenis:

”când ai să mai creşti un pic o să

te duc să vezi Greenaway” şi pe urmă

l-am cunoscut pe Greenaway pe scările de la

galeria naţională:

”dumneavoastră îl vedeţi pe Shakespeare

altfel decât noi toţi”

dumneavoastră îl vedeţi pe Shakespeare în fiecare vis

ştirbit doar de bulina cu interzis trezirilor mai lungi

de un întors de pe stânga pe dreapta.

eu, de pildă, dorm cel mai bine pe burtă.

o dată îmi schimbasem tabietul, concubina e moartă,

s-a înecat în ceaşca de cafea, sinucidere post

don’t come around here no more.

m-am manifestat a doua oară acum.

să îmi amintesc dacă nu cumva am lăsat gazele deschise,

fiindcă am ieşit din casă cântând let’s roll

another joint şi cred că nu voi trece pe acasă

decât după ce se termină razboiul, cu ţigara aprinsă după ureche.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Cogan Ion pe Martie 9, 2008 la 1:40pm
"Întreabă şi ţi se va răspunde" - mda, aşa e normal...zile-le noastre ne aduc toate ciudăţeniile în spiritul libertăţii de opinie şi de expresie (...de expresii mai ales)..."fuck!" şi tot tacâmul ce urmează, de regulă, răspuns la o între- bare pot spune banală... Asta aşa, ca să-l vedem pe in - terlocutor în toată splendoarea sa eliberată de orice complexe...tot Şecspir să trăiască pentru asta...
Comentariu publicat de Bogdan Geana pe Martie 8, 2008 la 11:54pm
Mda, locuim pe un munte de probabilităţi, şi ne adormim curiozităţile cu perspectiva întrebării. Întreabă şi ţi se va răspunde. Şi considerăm că ducem o viaţă de coşmar, trăind în incertitudine fără să intuim ce tragedie va fi când răspunsul la întrebări ne va lua prin surprindere. Îl adulăm mai departe pe "şecspir" chiar dacă tânjim după operele cu final deschis.
Comentariu publicat de Cogan Ion pe Martie 8, 2008 la 6:26pm
Prăpastia care ne desparte de trecut, în mod paradoxal e puntea spre viitor...Măcar aşa mai învăţăm câteceva şi astfel, ajungând pe o culme şi văzându-i pe toţi, ceilalţi la picioare, mai putem îngăima - ca după o alergătură sănătoasă...,că nimic nu e cum ne-am închipuit, dar decât nimic...
Comentariu publicat de Bogdan Geana pe Martie 8, 2008 la 6:18pm
Cuvintele acestea mă liniştesc, îmi dau starea de bine ce îmi lipseşte înaintea depresiilor, care şi ele îmi lipsesc în ultima vreme, cel puţin fizic. Marea greşeală a aspirantului în artă este că la un moment dat se simte cel mai "şecspirian" cu putinţă, şi de aici "pârtie pentru ridicooooooool". Mi-l imaginez pe Dinu Săraru, în pasa sa "şecspiriană", scriind despre "nişte ţărani"... O tempora, o mores.

Acum pe bune, l-am văzut pe Greenaway şi primul lucru care mi-a venit în cap, să vedeţi ce nebunie, a fost răposatul Gil Dobrică, în genunchi, la picioarele lui Ray Charles. Nici măcar nu am dat mâna cu Greenaway, de atunci mi se întâmplă toate relele, mie, discipol care nu am ştiut să îmi proslăvesc mentorul. Şi nu e vorbă că nu aş fi dornic să învăţ smerenie...
Comentariu publicat de Cogan Ion pe Martie 8, 2008 la 6:04pm
Rămâi uimit de ceea ce se întâmplă în mine, în noi, acum când doar "îmi amintesc dacă nu cumva am lăsat gazele deschise" şi deodată...buuuuum! îmi suflă cineva în ceafă semn că-s mai bine plasat decât altădată, la concurenţă cu infinitul, la urma urmei...fantomele n-au nume preferate ci doar umbre la care ţin eventual cu dinţii - de greblă, ar spune cineva care să se afle în treabă - dar eu, noi, încercăm să ne aliniem măcar acum nu reuşim totdeauna dar dăm din cap că totul e perfect, citeşte-l pe Wells şi-ţi vei dai seama de cât Şecspir e prin noi, ne bântuie cu fiecare gest pe care-l exteriorizăm şi ni-l închipuim la fel de perfect ca întotdeauna când socotim că am gândit ce am ...gândit, ar fi fi fost o catastrofă să fi fost invers, dar iată, m-am, ne-am trezit... destul de târziu, ar spune aceleaşi personaje sordide cu dinţi de greblă, dar mai bine mai târziu decât niciodată şi uite aşa ne ducem în cârcă propriul război, tot aşteptând ca "ţigara aprinsă după ureche" să fie aprinsă..ştiinţific, după o metodologie meticuloasă...şi uite aşa, doar aşa am putea păşi liberi pe-acasă...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor