Doi străini Și totuși suntem doi străini,Doar una dintre întâmplări,O intersecție de vise,Un accident fără urmări,Doar o atingere fugarăÎntre destine paralele,Un meteor ce străluceștePentru o clipă p…

[Ionel Petcu]

Doi străini

Și totuși suntem doi străini,
Doar una dintre întâmplări,
O intersecție de vise,
Un accident fără urmări,

Doar o atingere fugară
Între destine paralele,
Un meteor ce strălucește
Pentru o clipă printre stele.

Ca doi străini ne facem vise,
Dar le negăm când ne-ntâlnim,
Ne-ntoarcem ochii și pretindem
Că nu-ncercăm să ne privim.

În renunțări nehotărâte
Sperăm la mângâieri și șoapte,
Scântei de zâmbete prea scurte,
Ploaie de stele într-o noapte.

Și așteptăm cu teamă zorii
Rugând lumina să nu stingă
Speranțe prinse între vise
De mâini ce vor să se atingă.

Poate cândva, poate vreodată,
Prin voia unui gând hoinar,
Cei doi străini vor fi doar unul,
Sorbind din noaptea de cleștar.