poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Fruntea mea e ca un stâlp infam,
mă înalță înfigându-mă
ca-n rug vrăjitoare Torquemada
și nu mă pot smulge căci
fiecare gând – încă un lanț, mai strâns,
ce m-ar vărsa de trup până-n oasele goale.
Pe frunte rătăcind, o pădure,
cu frunze, ca toate pădurile, uscate,
cu gânduri băltind de mistreți,
cu toate lucrurile împrăștiate sau la locul lor.
Cât de albă o purtam peste toate,
ca o ceață de-asupra orașului.
Am așteptat fie și-un rid,
un drum tăindu-mi neliniștea,
să apuc, tremurând, liber printre frunze,
printre gânduri, printre lucruri,
dar nu, nici o ploaie.
Și printre porii lacom deschiși
o vagă răcoare se trece,
îngânând flăcările.
© 2019 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria