Ma numesc Odette Irimiea si traiesc in Focsani, indeplinind rolul de truditor in ale culturii in aceasta urbe.
Acum doi ani am publicat o carte, Recurs la feminitate ~ Dezvaluirea unei femei, pe care o puteti frunzari, in cazul in care a-ti simti indemnul de a da atentie acestui caz, pe site-ul:
Acesta e un aspect. Al doilea este acela ca de citiva ani buni lucrez cu grupuri de adolescenti in cadrul unui club de comunicare si dezvoltare personala, Ludic, la Ateneul Popular din Focsani, a carei angajata sunt din 1997.
Imediat dupa lansarea cartii, care a avut loc pe 17 martie 2006, cineva, care dupa nume si adresa nu exista, a scris unei institutii paralele, anume Directiei pentru Cultura Culte si Patrimoniu Vrancea, prin urmare nu celei in care eu lucrez, o scrisoare calomniatoare la adresa mea, afirmind printre injurii de tot felul si ca are o fetita la clubul de care ma ocup, pe care nu doreste sa o lase pe mina mea, fiindca probabil ca fac parte din secta lui Bivolaru. Persoana avea prin urmare informatia ca eu am urmat vreo doi ani cursul de hatha yoga. Asta se intimpla in anii 96-98. Dupa care, considerind ca nu mi se potriveste suficient am renuntat la a mai frecventa acest curs. Daca aflu cum, voi posta scrisoarea ca e o ilustratie amuzanta a psihozei comuniste din care se pare ca n-avem sorti sa iesim prea curind.
Aceasta scrisoare a fost inaintata directorului Ateneului Popular “Mr.Gh.Pastia” in data de 21 martie 2006, cu rang de petitie, purtind indicatia directorului Directiei pentru Cultura Culte si Patrimoniu Vrancea de a se analiza cazul in consiliul de administratie si de a se lua “masuri” impotriva mea. Tinind cont ca semnatara si adresa sa erau inventate, ele neexistind, directorul Ateneului Popular “Mr.Gh.Pastia” a considerat probabil nepotrivit sa dea un raspuns numitei directii. Mai cu seama ca scrisoarea era calomniatoare si scrisa intr-un limbaj de o calitate indoielnica pentru cineva care reclama moralitatea unei alte persoane.
Dupa aproape doi ani, recte la inceputul lunii ianuarie 2008, m-am trezit intr-un scandal, literalmente fara preaviz.
Directorul Directiei pentru Cultura Culte si Patrimoniu Vrancea, care a primit, prin posta dupa spusa dumisale, scrisoarea mult discutata, a bagat de seama – atit de tirziu(?!) – ca nu i s-a raspuns la indicatia expresa de a fi judecata in consiliu de administratie al Ateneului Popular pentru delictul de a fi scris si publicat o carte. Si s-a adresat direct mediei locale si abia apoi a instiintat Ateneul printr-o adresa ca solicita raspuns la chestiune de cu 2 ani in urma, avind in vedere ca s-au petrecut “fapte penale”, precum afirma domnia sa. Atasez articolele aparute in presa locala.
Reporterii Radio DADA si ai ziarului local “Sansa vranceana”, fiindca, dupa stiinta mea, numai dumnealor s-au bagat in aceasta poveste cusuta cu ata alba, au venit la Ateneu, solicitind declaratii, fara ca mai intii sa-si puna intrebarile esentiale: “de ce dupa 2 ani se speculeaza povestea asta?” si “cine este semnatara scrisorii?”. Doar cu un minim efort, cautind pe site-ul de coduri postale, se putea lesne afla ca adresa data in scrisoare nu exista. Fara a pune la socoteala ca, jurnalisti fiind, se puteau adresa Serviciului de Evidenta a Populatiesi puteau si puteau obtine informatia ca persoana si adresa sunt inexistente, informatie pe care am obtinut-o si noi.
De buna seama ca eu nu am avut comentarii la o asemenea chestiune. Dl. Director al Ateneului Popular a fost laconic, iar jurnalistii au facut presupuneri, pe care apoi le-au impanat cu inventate anchete, creind un adevarat pesonaj in numele caruia s-au incurcat si ei insisi, caci nu mai stiau intr-un articol cum sa numeasca o persoana inexistenta, cu numele din scrisoare, Daniela Enache, sau cu numele “identificat” (nu se stie de catre cine) dupa doi ani, Daniela Cernat.
Nefiind creatori defel, n-au realizat cita credibilitate poate avea personajul inventat de ei, daca i-au dat conturul unei mame care isi ascunde identitatea cind e vorba sa-si salveze copilul de influente nefaste. O mama care nu s-a adresat niciodata direct institutiei in care pretinde ca fiica sa activa intr-un club de calitate indoielnica. In plus lasa toata povestea balta 2 ani, timp in care fiica ei creste, (cu acele influente nefaste?!). Eu sper din toata inima ca o mama atit de neinteresata de propriul sau copil nu exista in realitate.
Pot adauga insa ca am toata consideratia pentru toti parintii copiilor care au frecventat de-a lungul timpului Clubul LUDIC, oferit adolescentilor de catre Ateneul Popular din Focsani, de mai bine de 8 ani. Niciodata, niciunul nu si-a detestat copilul asa cum procedeaza personajul descris. Niciodata niciun parinte nu a reclamat vreodata in atitia ani de zile nici macar ca ar avea dificultati in a se intelege cu copilul sau, ba din contra, am primit tot timpul cuvinte de incurajare si multumire.
Problema insa se pare ca ar fi cartea publicata de mine in 2006 si pare a nu fi a personajului creat de jurnalistii locali.
Departe de a accepta evidenta bolmojeala a lucrurilor, marti, 22 ianuarie 2008, directorul Directiei pentru Cultura Culte si Patrimoniu Vrancea, dl. Puiu Paraschiv Usturoi, aflat intr-o pozitie din care se presupune ca ar obladui cultura vranceana,prezent la sedinta de Consiliu Local in care se discuta bugetul pentru 2008, a atras vehement atentia consilierilor locali ca se dau prea multi bani pentru cultura, ca institutiile culturale din municipiu – care sunt in numar destul de mare si care au o activitate bogata si variata – nu fac decit sa consume bani publici, ca, iata!, “exista la Ateneu o doamna care a publicat o carte pe care el, ca barbat, nici nu o poate citi de rusine” si nu se fac inca cercetari. Apoi a trimis Primariei Focsani o informare detaliata incluzind scrisoarea din 21 martie 2006 ca argument.
Mentionez ca editarea cartii a fost in intregime sponsorizata, deci nu are nicio legatura cu Ateneul. Asta dincolo de faptul ca este proprietate privata. Nu am trimis-o niciunui critic, niciunei reviste literare, pentru ca nu am stiut sa fac acest gest la vremea aceea. Am daruit-o prietenilor. Multi mi-au multumit ca am scris-o. E drept, indeobste femei, fiindca e o carte despre feminitate. Insa nu m-a dus mintea sa inregistrez opiniile lor. Eu doar m-am bucurat.
De aceea, adresez rugamintea ca, in masura in care doriti si puteti sa va aplecati atentia asupra unui episod in aparenta hilar, dar care poate recrea un precedent, daca nu cumva precedentul nici n-a incetat sa actioneze in sens regulator, acela de a ingradi dreptul la exprimarea creativitatii, sa rasfoiti cartea si sa-mi comunicati o opinie. Cartea o puteti descarca de pe site-ul:
Acum ma gindesc ca la cit suntem de imprevizibili, ca natzie, as putea fi trasa la raspundere pentru publicarea acestei “odioase” carti, care contine, e adevarat si pasaje erotice, dar un erotism atit de poetizat incit trebuie sa fii chiar vulgar ca sa-l interpretezi altcumva, consider eu. Dar poate consider prost. Macar sa stiu. Macar sa am si parerea unui specialist nu doar a unor culturnici care pot afirma ca am scris o carte in care “recunosc ca am o relatie sexuala cu un barbat insurat”, colectivizindu-mi iarasi sufletul, de bine ce abia mi-l trageam si eu zicind ca e liber.
In 30 ianuarie, in sfirsit s-a sesizat si un om de bine. Un intelectual de marca al orasului in care traiesc a publicat un articol “In apararea unei carti”. Ceea ce e impresionant pentru mine e ca acest domn nu e tocmai un prieten al Ateneului Popular “Mr.Gh.Pastia” Focsani, prin urmare nici al meu, publicind, in timp, unele articole agresive la adresa susnumitei institutii si a directorului ei. Prin urmare, domnia sa nu stia despre si nici nu avea cartea. A citit-o, asa cum si afirma, pe internet.
Tot in 30 ianuarie am primit de la o colaboratoare mai veche a Ateneului, care a cautat indignata pe internet tot ceea ce s-a scris in presa referitor la poveste, ca biroul de presa al MISA a cerut drept la replica pentru fiecare articol aparut. Probabil nepublicat, fiindca nu am gasit nimic in editiile on-line.
Cu speranta ca va veni si ziua in care nu vom mai nutri nostalgici regretul “Ce verde era valea mea!”, va multumesc pentru bunavointa de a-mi fi daruit un gind bun citind acest soi de scrisoare deschisa!
Sa aveti o saptamina implinitoare!
Odette Irimiea
Focsani

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor