„Nu poţi face disecţie pe fluturi, pe vise!“ îmi spuneai...
Eu te priveam tăcut, adîncit într-un fotoliu imens aruncat în celălalt colţ al camerei, îmbibat de sunete şi de un strop de lumină gălbuie prelinsă de pe aripi...
Nu te ascultam atunci, nu te mai ascultam, preferam să mă ridic, să-ţi topesc trupul alungit, să te las încet pe pat, printre frunze de liliac şi mărgăritar şi, aruncînd cît colo prosoapele, să te şterg cu pliculeţe de ceai şi dragoste...
Cum chestia asta va fi a naibii de meticuloasă te voi ruga să îmi petreci orele povestindu-mi despre cerurile şi pădurile tale, imagini răsfrînte în fîntîni şi lumi apuse doar pentru cei ce nu văd...
Într-un final, obosiţi şi pierduţi printre atîtea poveşti depănate în faţa paharelor cu lapte, vei incendia draperiile pentru a permite nopţii să înceapă şi vei şopti catifelat – pentru tine, pentru mine oare: „Nu poţi face disecţie pe vise... pe fluturi...“

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor