Vor veni zorile...
Voi porni la drum, încălecînd leneş pe melcul bătrîn şi auriu, fluierînd cîntece ştrengăreşti prin aburul lăptos ce învăluie uliţele, biciuind cu un buchet de tuberoze zidurile ca să stîrnesc parfumurile vicioaselor subrete...
Voi străbate aşa ore întregi, zile întregi, devorînd cătune, incendiind greieri şi maci. Din cînd în cînd, obosit de atîta cer, voi descăleca şi, în timp ce melcul se va adăpa cu rouă, eu – blînd tolănit în cîmpuri de gutui – îţi voi scrie, cu sos, pe aripi de fluturi, sonete.
Nimeni nu va ştii cînd voi intra în oraş, cînd îţi voi bate la uşă, şi te vei trezi cu mine aşa... îmbujorată, giacometiană, sub un cer de culoarea piersicii.
Vor veni zorile...
Mă vei iubi...

Vizualizări: 53

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor