respir în taină bucata mea de durere ferită de ochii miloşilor de ocazie.
îmi răspândesc resturile de teamă în jur ca pe nişte coji negre.
mă gândesc să zbor.
deodată se face o linişte stranie în care
adevărul îmi ia minţile.
îmi dau seama că nimeni nu m-a văzut vreodată cu toate aripile întinse.

alunec dintr-o clipă în alta ca un miez umed.
într-un anumit fel mă dăruiesc. în altul nu fac decât să aştept.


de la o vreme se rup ploile cu furie.
trupul îmi este lucios şi neted ca un glonte.
pătrund în creierul bărbatului meu devastându-i liniştea.
apoi aştept.

uneori bacovia mă întreabă dacă-l ştiu. eu îi fac semn că nu.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor