Dacă

[Eva-Maria Salvanu]

Aș vrea

Să ieși din sarcofag să te intorci la florile din oglindă

Să îți legi din nou cămașa la brâu

Să îmi vorbești cu privirea ta blândă

Dacă eu muritor, trăitor sub pecetea intâmplărilor 

Te-aș ruga încă odată, încearcă

Toate aceestea fără efort și fără condiții

Te-aș ruga apoi să privești doar răsăritul

Să reînveeți sărutul

Să reînveți gustul

Sării din mare

Să-mi spui vreodată dacă poți

Și dacă vreodată cuvântul meu doare

Galați

2 ianuarie 2021

[Alexandru Boris Cosciug]

Motto (din poezie):

Aș vrea

Să ieși din sarcofag să te intorci la florile din oglindă

 

Şi eu aş vrea… dar sunt în coşciug de când m-am născut… şi am să păstrez această poezie în baza mea de date “flori sacre”, alături de alte 2 remarci de acelaşi fel:

 

1. Mihai Eminescu, Fragmentarium : “coşciugul este vehicolul ajungerii la Dumnezeu”

 

2. Alexandru Macedonski, Flori sacre (1912): Lewki

Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență,
Sunt din nou iar bunătate, — imn din veacul legendar,
Și din trunchiul mort cum naște viața verdelui lăstar,
Din coșciug, închis aproape, iese zbor de biruință.

 

 

Erată sau notă de subsol (“de la coşiug citire”):

nu ştiu dacă sunt erori sau dacă au un simbol pe care eu nu îl pricep, Vorba lui Eminescu (Luceafărul): “Deşi vorbeşti pe înţeles Eu nu te pot pricepe.”

Rândul 7 : aceestea; rândul 9 : reeînveţi

 

La mulţi ani 2021!

Mai continui cu o mică remarcă de familie: soţia mea i-a spus fiului nostru la terminarea facultăţii (a făcut medicina) să-şi schimbe numele dacă vrea, mai ales că pentru un viitor pacient sună ciudat o trimitere către “doctorul Coşciug”. Fiul a întrebat-o dacă poate să-şi aleagă singur numele de familie şi la răspunsul afirmativ al nostru el a răspuns: mi-am ales… tot Coşciug.

 

[Adrian Scrimint]

Nu le ușurăm și nu le înlesnim celor plecați dintre noi să ia calea reîncarnării, înrădăcinați fiind în amintiri frumoase... M-a bucurat popasul!