Ma prafuise timpul dormind peste clavir
Si nopti de-arandu-astept un singuratec cant
Cu-o harmonie pura, vibrand parfum de mov
Triland si arpegiand mireasma viselor.
Aud clavirele cantand din negura feerica
Cu steaua care s-a desprins din universul artei
Ce piere-acum in haosul lumii, reci, bleo si desarte.
O inima poate s-a stins spre vesnicul repaos
Dar muzica vibreaza inca spre marginea neantului
Ca Pheonixul renaste, iara o harmonie,
Pe sacra bolta-a lumii s-aduca armonie.

Vizualizări: 119

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor