încep să alerg primăvara de timpuriu
atunci apar şi primele madone
pe arătura din spatele lagărului de femei
îngroapă seminţe de prunc şi îmi strigă
să ai grijă de ei femeie, vezi ce faci
dumnezeu e mare şi vede tot, cave deum!
apoi icoanele lor crestate până la inimă
sublimeză în fum peste fabrica morţii de vise
atât rămâne din mitul perechii
prunci abandonaţi în lanul de grâu

uneori văd la glezna spicelor bucălate
un dumnezeu pitic mânios
tot ce-a poruncit să fie ascuns ochiului
creşte mai presus de sine
şi de poemele mâzgălite în stele

prima brumă mă prinde tot alergând
cu snopul de prunci la piept
pământul icneşte înfundat sub adidaşi
la fiecare trei paşi expir
sânge pe calea lactee

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor