Dureroasa fascinaţie a Cămăşii de forţă


Uneori actualitatea este consecinţa firească a unui trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, alteori însă, ea nu reprezintă decât o stare nefirească de lucruri sau, în cel mai bun caz o reverenţă simbolică a efemerului faţă de eternitate. Poate din această cauză există unele zone ale imaginarului mai putin explorate, zone din care se pot naşte adevărate opere literare şi nu numai. O adevărată revelaţie te încearcă atunci când, anesteziat în conformismul unor lecturi constant agasante, prin conţinutul agresivist şi vădit comercial, descoperi un altfel de univers, o altfel de lume, îndepărtată prin situare temporală, bizară şi terifiantă prin manifestare şi totuşi atât de actuală încât ai sentimentul identificării personajelor în real. Acest sentiment l-am avut lecturând o carte incitantă prin titlu dar de-a dreptul impresionantă prin conţinut: Cămaşa de forţă, purtând semnătura scriitorului Leonard Oprea. Scriitorul Leonard Oprea s-a născut în localitatea Prejmer din judeţul Braşov la data de 16 decembrie 1953. Disident anti-comunist, a participat la revolta de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a fost interogat şi persecutat de Securitate. Din anul 1999 trăieşte în SUA. A debutat editorial în anul 1984 cu cartea Domenii Interzise – Editura Albatros. A mai publicat printre altele : Radiografia Clipei – Editura Dacia 1990 (ediţia a II-a revizuită şi adăugită a apărut la Editura Curtea Veche Publishing în 2003), Cămaşa de forţă – Editura Nemira 1992 (ediţia II-a revăzută şi adăugită a apărut la Editura Curtea Veche Publishing în anul 2004), Cele Nouă Învăţături ale lui Theophil Magus despre Magia Transilvană – Editura Polirom, 2000 (varianta electronică la Editura LiterNet – 2003), Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om – Editura Polirom, 2001 (versiunea engleză a apărut Authorhouse – Ingram Book Group, SUA, 2003), Meditaţiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creştine la Început de Mileniu III – Editura Polirom, 2002 (variantă electronică la LiterNet, 2004). Cămaşa de forţă este un roman cursiv şi foarte bine structurat la nivel stilistic, o mărturie şocantă a unei existenţe damnate, petrecută sub semnul incertitudinii şi al angoasei, într-un sistem social şi politic incredibil de fals şi lipsit de valoare, într-o adevărată prăpastie a lamentării patologice şi a dezumanizării controlate. Acţiunea se petrece într-o staţiune balneo-climaterică, situată într-o zonă cu privelişti magnifice, în apropierea unei comune ce purta numele de Mănăstiri, tocmai bune pentru alimentat depresiile inginerului electronist Damian Inochente, nevrozatul, paralogicul alflat în staţiune pentru tratament împotriva unei ciudate stări psihice, pacientul principal din acest sanatoriu grotesc şi persuasiv în acelaşi timp. Pasionat de pictură (El Greco, Cézanne, Munch, Van Gogh), literatură (Thomas Mann, Lermontov, Sei Shonagon, Kafka), muzică (Ray Charles, Dizzy Gillespie, Oscar Peterson, Louis Amstrong) şi valorizator al unor principii aparent incompatibile cu mediul înconjurător, Damian Inochente îşi trăieşte drama vieţii sub semnul unor incertitudini cotidiene, urmărit de fantasmele unei copilării supuse rigorilor paternale, subjugat de propriile dileme existenţiale, lasat pradă unei lumi reale aflată într-un dezechilibru total, în care singurele modalităţi de supravieţuire nu lăsau loc prea multor alternative: conformism, autism sau dizidenţă.

Damian este însoţit în pelegrinările lui reale sau imaginare de alte personaje la fel de stranii poate tocmai prin realismul dureros de care dau dovadă în diverse imprejurări: bătrânul Caraiman – un moşuleţ simpatic şi manierat, fost administrator de pieţe, actualmenete pensionar, venit şi el să-şi aerisească mintea în acest ţinut pe care parcă-l cunoştea de-o viaţă şi în care îşi făcuse un adevărat statut privilegiat printre ceilalţi clienţi veniti la tratament, Clavdia – amor / muză şi parteneră de conversaţii şi plăceri ezoterice, soţii Cruceriu – profesori de desen tehnic, echilibrul perfect între frustrare şi consolare, între bridge şi table, Doctorul – omul care vrea cu orice preţ sa-l convingă de iminenţa unei boli inexistente, un sanitar al credinţei, Zbârcea – profesorul de filosofie cu studii făcute la FF, un autentic om nou, provenit din rândul clasei muncitoare, Arpegia – mult curtata asistentă, femeia-păpuşă, fantasma erotică a insistentului domn Doctor, Chimet – ţăran cooperator şi mic producător de vinuri, ţuică, legume, dar cu o bună filosofie a vieţii. Apar şi alte personaje dispuse efemer în funcţie de capacitarea textelor aparţinând unor pacienţi ai sanatoriului.

Lecturarea textelor nebunilor adevăraţi, adunate de Clavdia într-un dosar negru, avea sa-i producă lui Damian Inochente adevărate incertitudini cu privire la boala prescrisă acestora. I se păreau nefiresc de bine scrise şi prea pline de miez pentru a fi atribuite unor alienaţi - poate din cauza asta apăreau şi viziunile lui Damian inspirate parcă din filmografia lui Stanley Kubrick. Damian lecturează pasionat din textele nebunilor aproape în fiecare zi, împărţindu-şi timpul între plimbările tentante şi carnalul erotic al Clavdiei, încercând să-şi onoreze statutul de bolnav închipuit, statut cu care a fost blagoslovit, conform unei formule consacrate a sanatoriului. Istorioarele bolnavilor sunt adevărate confesiuni, bijuterii literare, pagini dintr-un jurnal îngozitor al unor vremuri care au încercat să transforme umanul în inuman, intelectualul în bolnav psihic iar noţiunea de conştiinţa în simplu citat desuet. O lume a idioţilor care nu se îmbolnăvesc niciodată, a bolnavilor închipuiţi, a lichelelor gata să apere cu orice preţ avuţia statului, o lume de coşmar dantesc în care poţi rezista doar dacă nu vei încerca niciodată să-ţi depăşeşti propriile limite. Cum să nu fi bolnav într-o lume fără miros, se întreabă la un moment dat, Damian, cum să nu primeşti un diagnostic de tipul: autosimbolism al spaimelor înstrăinării când, maşinăria infernală a unui sistem diabolic era în stare să deconstruiască orice tip de identitate, era în stare să trasforme personalităţile, să le destructureze total.

Scriitorul Leonard Oprea reuşeşte prin Cămaşa de forţă să aducă în prim-planul literaturii române un roman de o complexitate incredibilă, foarte bine construit, în registre multiple, abordând o tematică variată, reuşind să evidenţieze o altfel de lume, aparent îndepărtată şi totuşi atât de actuală prin reminescenţele teribile pe care le-a lăsat în sufletele unor oameni care au trăit coşmarul existenţial din epoca de aur, o carte care merită citită atât în cheia unei retorici eclectice cât şi în registrul elitist (şi criticist) al celor care vor să descopere cu orice preţ, marele roman.


Gelu Vlasin

* Eseu publicat in revista literara ‘Orizont’, Mai, 2005 // publicat si la Editura “LiterNet”, in prezentarea editiei electronice a romanului ‘Camasa de forta’// publicat si in saptaminalul electronic international “Acum”, 2005


Cultura democratica romaneasca include in chip necesar operele disidentei si ale samizdatului. Cunoasterea si recunoasterea contributiilor intelectuale si morale ale disidentei este obligatorie pentru combaterea imposturii si evitarea uitarii in raport cu un trecut nu foarte indepartat, dar prea putin stiut de catre generatiile mai tinere. Mai mult, in cazul literaturii antitotalitare este important sa accentuam convergenta dintre dimensiunea etica si cea estetica, atat de elocvent sustinuta in scrierile Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca. In aceste randuri, ca ilustrare a acestei unitati dintre etic si estetic, ma voi referi la opera prozatorului Leonard Oprea, participant la revolta anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987, scriitor remarcabil, marginalizat si persecutat datorita pozitiei sale extrem de critica in raport cu dictatura totalitara. Scrierile lui Leonard Oprea, subversive deopotriva prin ideile, dar si prin stilul lor, au fost privite de cerberii ideologici drept ceea ce erau: un indemn la rezistenta si o expresie a refuzului de a pactiza cu sistemul. In momentul conceperii lor, aceste carti erau transcrieri in registru funebru ale unei realitati politice tragice. Ospiciul inlocuise ratiunea, iar viata se exilase intre interstitiile unei pure mecanicitati. Simbolul broastei de yale tocite, dintr-o secventa a romanului "Camasa de forta" (editia a II, revizuita si adaugita, Editura Curtea Veche, 2004), contine toate sugestiile privitoare la aceasta lume sordida, in care comunicarea nu mai este posibila sub nici o forma. Prizonieratul in care traiesc personajele nu este doar unul fizic, ci si al mintii si al spiritului. Utopii negre, comparabile cu scrierile unor Orwell sau Zamiatin, sondarile lui Leonard Oprea in lumea bolnava a comunismului (ca si mai recentele sale incursiuni in universul debusolat al postcomunismului) sunt deopotriva documente ale refuzului si documente ale sperantei. Lucrari esentiale ale literaturii demnitatii, "Camasa de forta" si "Radiografia clipei" (editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Curtea Veche, 2003), scruteaza puncte tragice din cinica istorie care a dominat lumea atatea decenii din veacul al douazecilea.

Prigonit in acei ani, Leonard Oprea a luptat pentru dreptul sau de a ramane un om liber. Scrierile sale, de o sinceritate si directete perfect asumate, sunt rascolitoare invitatii la priceperea mecanismelor psihologice care au facut posibila nu numai functionarea, dar si destramarea finala a sistemului. Radiografia clipei este de fapt radiografia raului. Leonard Oprea a respins ideea scrisului pentru sertar. El a luptat, as spune cu disperare, pentru dreptul sau de a-si face auzita vocea. In urma unor discutii cu potentatii culturali ai epocii, scriitorul primea in vara lui 1989 o instiintare din partea Consiliului culturii si educatiei socialiste. Scrisa in sinistra limba de lemn, aceasta nota il condamna pe Oprea la disparitie publica: "In lumina exigentelelor formulate la Plenara CC al PCR din noiembrie 1988 privitoare la cresterea contributiei creatiei literar-artistice la educatia comunista, revolutionara a maselor, s-a renuntat la mai multe lucrari care nu raspundeau in mod satisfacator la cerintele privind reflectarea plenara a actualitatii socialiste, a realitatii zilelor noastre. Intre aceste titluri se numara si volumul dvs" (era vorba despre "Radiografia clipei").

Initial, scrierile lui Leonard Oprea au aparut in reviste de cultura, au fost salutate drept extrem de originale de catre voci respectate ale criticii, inclusiv N. Steinhardt. Odata interzisa publicarea, singura solutie era sa faci sa circule cat mai multe exemplare dactilografiate printre prieteni si cunostinte. In acest fel, samizdatul devenea contrapartea libera a culturii oficiale. L-am cunoscut pe Leonard Oprea in 1990, dar i-am citit operele cu mult inainte de aceasta data. Stiam de la Vasile Gogea despre activitatile sale disidente de la Brasov. Am recitit aceste carti dupa prabusirea comunismului si le consider drept purtatoare ale unei viziuni pe cat de personala, pe atat de revelatoare pentru ce a fost lumea halucinanta a comunismului. Cartile lui Leonard Oprea au fost elogiate de critica din tara (Liviu Antonesei, Mircea Mihaies, Sorin Antohi). Din punctul meu de vedere, ca profunzime metaforica, dar si ca forta a viziunii, ele sunt comparabile cu scrierile unor Aldous Huxley, Thomas Mann (din "Muntele vrajit") ori cu parabolele magice ale lui Borges. Un Borges nimerit in universul dezaxat al grotescului tiran de la Bucuresti, cum l-a numit Arrabal pe Ceausescu.

In 1999, Leonard Oprea a venit in Statele Unite. Curajos, fara inhibitii autoparalizante, el decide sa se reinventeze ca scriitor american originar din Europa Centrala. Cartile scrise in acesti ultimi ani, inainte de toate "Trilogia lui Theophil Magus" (editii romanesti la Polirom si LiterNet, editie americana la "1st Books Library", 2004), sunt situate intr-o stranie tara a nimanui, unde viata devine vraja, intelepciune si tamaduire. Sunt expresia cautarii si descoperirii transcendentei ratacite in meandrele atator inselatoare aparente. Este ceeea ce Arthur Koestler numea "scrierea invizibila" sau "limba destinului".


Vladimir Tismaneanu
O VOCE AUTENTIC DIFERITA

Editorial - JURNALUL NATIONAL / 8-9 ianuarie 2005
http://www.jurnalul.ro/

===============================================================

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor