il se dressait une voie avec les mains
à travers les déserts de la chair,
il suivait son âme tel un aveugle
attiré dans un sommeil magique,

elle parait ses chevilles
des racines arrachées de la lune,
sa peau s'abîmait,
on ne pouvait plus la caresser

lui, il tirait des flèches vers les bêtes
il sautait et rigolait bercé par des chameaux
sur la route vers les Indes

elle laissait ses cheveux détacher par le mousson
et ressuscitait ses yeux morts dans la lumière
en les guérissant de toute couleur

ses lèvres sentaient le cendre
dans sa sainte des saintes
où elle trouvait sa fin

...............................................

îşi făcea cale cu mâinile
prin pustiuri de carne
ca un orb îi urma sufletul
amăgit într-un somn magic

ea îşi împodobea gleznele
cu rădăcini smulse de lună
pielea i se făcea aspră
de nemângâiat

el săgeta fiare în salt
hohotind legănat de cămile
pe un drum către Indii

se lăsa despletită de muson
îşi învia ochii mistuiţi în lumină
tămăduindu-i de culoare

buzele îi miroseau a scrum
în sfânta sfintelor ei
îşi caută sfârşit

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor