e ceasul la care tramvaiele
destramă stele
în zori,
peticindu-le, mai apoi,
cu clavicule de îngeri căzuţi.



mă desprind anevoie
din crengile somnului,
parc-aş fi Absalom,
fugărit, din iubire,
de tatăl său, David,
ochii mi se deschid
ca nişte metafore prăfuite,
sunt singur în bezna parfumată
a cearşafului,
bucurându-mă, totuşi,
de o nouă zi în acest paradis provizoriu

Vizualizări: 114

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de milica furtuna pe Aprilie 19, 2013 la 11:34am

Dintr-o dimineata ce vesteste "o noua zi in acest paradis provizoriu " , ati creat o adevarata elegie cu forta revelatoare .

Felicitari pentru reusita !

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Aprilie 19, 2013 la 11:25am

"mă desprind anevoie
din crengile somnului,
parc-aş fi Absalom,
fugărit, din iubire"  -  frumoasă metaforă !  Scânteiază-n mijlocul poemului ca un semn de talent şi de fior poetic autentic.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor