Mi-am adus aminte cum odata
m-am asezat pe-o banca cu o cruce
ostenit.

Fauritorul bancii a venit
si mi s-a adresat "mai fata!"
A mai adaugat o floare
langa o alta floare,
uscata si crucificata.
Iar printre flori dantuia scris:
"Ana, nu te vom uita niciodata!"

Acuma, intr-o liniste deplina
sunt iarasi bantuit de tine.
-Sa stam putin timp
intinsi pe-aceasta plaja, pe nisip!
Si sa privim cum mica pana alba
prin aer zboara-ntortocheat.

-Draga-ndragita, tu stii
de unde vine acest nisip?

Plajele sunt facute
din praful rezultat
cand zmeii demolau castele
adus de mari in numar sapte
din basme colorate.

Iar noi acum ne guduram in ele
Si ne-npupap cu pene, da!
in toata aceasta simfonie
doar dirijorul desena
miscarile pe care pana le facea.

Sa povestim acum, mai fata
De tata, de morti si Dumnezeu;
....
Tu stii ca omoplatii tai
sunt fetusi mici de aripi
ce n-au putut sa creasca?

Si oare? din lumea ta, de-acolo
Ai auzit vreun geniu adevarat
pasind prin mahalale,
punandu-si o-ntrebare
ca de prostime-i deranjat?

Nu! nu te zburataci
Ca ma lovesti in fata
Pielea o sa-mi plesneasca
si sange va tasni.

Uite! ca sa te linistesti
Iti pun in san doar sapte fire
de nisip.
Acum am auzitCum ai scancit ca un copil

Mi-am luat bicicleta,
am salutat politicos!
si mesterul parea inseninat
ca cerul s-a innourat
vor fi ude semintele de grau
din plaja de nisip
ce vor tasni.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor