se ia cuvîntul
se plimbă pe cerul gurii
se înmoaie în vin
se afumă
nu găsești diamante în aerul meu
nu găsești acuarele găsești
semnele pe care numai durerea
sau liniștea le lasă în urmă
se scuipă cuvîntul afară
se tăvălește prin curtea nebuniei
se rostogolește pe maidane
se așează în fund pe trotuar
în aerul meu distanțele se topesc
poți încă observa urmele
dacă privești atent în aerul meu
respiră o lume întreagă
se gîndește micuțul să fugă
se constată că n-are picioare
se preface neputincios și ursuz
se arcuiește apoi plonjează
în aerul meu
//
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară