într-o zi o să mă uiţi

dar stai liniştită

pentru că din sângele tău

am umflat genunchii literelor

pe care i le întind lui Dumnezeu

şi o să-l las pe El să hotărască

dacă te vreau sau nu înapoi


*

tare te-ai dus

tare mă duc

îmi eşti încă fâşâit pe retină

aplecată spre acelaşi poem ratat

n-o să mă crezi

dar câteodată

abia te mai suportam

aşa-mi erai de dragă


tare te-ai dus

prea am rămas

când o să pleznească florile de nuc

să ştii că trebuie să te întorci

să-mi pui mâna pe sânul tău

că tare mă duc

hai, nu mă supăr

fă-ţi curaj şi smulge-ţi degetul din mână

şi scuipă-l şi dispreţuieşte-l

pentru că el m-a atins primul

sau poate-ai făcut-o deja


că tare te-ai dus


http://mirceacrisan.blogspot.com/

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Pospesch Lavinia pe Februarie 12, 2010 la 2:22am
"...pentru că el m-a atins primul..." superb sau pot spune impecabil...
felicitari
cu respect
Lavinia
Comentariu publicat de verdes delia tania pe Ianuarie 24, 2010 la 10:24pm
Fara sa vreau, am intrat intr-o discutie controversata cu un domn, Vanghele, care emitea judecati de valoare la adresa poeziei d-voastra si la adresa mea. Eu nu am facut decat sa imi spun parerea si sa-i atrag atentia ca observatia d-lui este misogina. Replica o puteti citi pe Retea. M-a deranjat tonul. Pana la urma, cred ca avem dreptul cu totii la opinie si avem si dreptul la respect. Eu nu faceam decat sa va apreciez poemul. Scrieti in continuare, nu vad de ce nu ati face-o!
Comentariu publicat de MARIANA SERBAN pe Noiembrie 27, 2009 la 2:56am
CRED CA-TI IMPARTASESC SENTIMENTELE DIN ACEST POEM PE CARE EU INSA,L-AS FI SCRIS CU MAI MULTA BLANDETE...SAU MAI MULTA TRISTETE....ADMIR GENUL MASCULIN PENTRU CA SUPORTA MAI BINE,IN APARENTA,FIRESTE,DESPARTIREA...
Comentariu publicat de anadari pe Noiembrie 28, 2008 la 8:07pm
Îţi creşteam în suflet o floare pe-atunci… într-o zi m-am culcat pe-o ureche, am adormit şi-a murit o petală, nu te-ai supărat, mi-ai vorbit. În continuare. A mai murit o petală, şi-ncă una pe urmă. Îmi plăcea să răsucesc vorbele pe deget ca pe nişte coarde, era un întreg răsfăţ care mă ducea până la soare, atât.
Azi… m-ai uitat.
De ce să te uit?
Ne mai întâlnim să ne războim în procesul “Iertare vs Uitare”.
Comentariu publicat de anahita pe Octombrie 10, 2008 la 10:21am
Ea: e prea târziu…
El: dar nici n-a început!
Şi s-au sfârşit cerşind din dor
Un happy-end al nepoveştii lor.

:D
Comentariu publicat de Flavia Teoc pe August 12, 2008 la 4:49pm
"n-o să mă crezi

dar câteodată

abia te mai suportam

aşa-mi erai de dragă"
Frumoase versuri, Mircea. Multumesc pentru sugestiile aduse poemelor mele. Ne mai vedem. Flavia
Comentariu publicat de Lelia Mossora pe Iunie 10, 2008 la 12:14am
Alb şi negru…

Alb şi negru.
Răsărit şi apus.
Adevăr şi miciună.
Iubiri infinite şi castele de nisip.
Roua dimineţii şi furtuna din suflet.
Aici si acolo.

Tu si el.

Cel pe care îl visez
şi cel care nu există.

Senin şi cer înnorat.
Mâna întinsă
şi mâna care nu mai răspunde chemării.
Întrebări fără răspuns...
Refuzul de a privi zorii
cu aceeaşi ochi
Cuvinte spuse doar pentru că
cineva le aşteaptă
Lumi paralele -
sufletele noastre
nu se mai întalnesc nicăieri.

Ferestrele sunt ferecate.
Lacăte grele atârnă
la poarta sufletului.
Am aruncat în fântană
cheile cu care descuiam odată
sipetul plin de sărutări…
S-au prefăcut în lacrimi…
plânse pentru a câta oară ?

Oglinda în care mă priveam
s-a transformat în mii de cioburi.
Mi-au îngheţat silabele pe buze.
Gândurile fug
ca nişte căprioare speriate
din calea vânătorului.

E atât de pustiu
şi atât de rece
încât mi se sparg sub tâmple
tăcerile tale - buze de mac
ce s-au ofilit
sub dureri trecute...

Lelia Mossora

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor