Pe-aripile de catifea ale nopţii
timpul brodează
clipe încremenite în arcuiri,
din argintul razelor de lună.

Pe boltă
doar visele mele,
constelaţii nedescifrate,
îşi murmură şaradele...
sonete încă nescrise...

O vioară se tânguie
undeva... pe o plajă...
încercând să cânte
simfonia sufletului meu
de mult uitată...
dar notele se pierd
în tremoloul lui
„a fost odată...”

Vizualizări: 3

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor