Pe coridoare, tăcut
în veşminte lungi
cu aripile atârnate
alunecă păsări negre
ciudate

urmate de stoluri
de prometei înlănţuiţi
de propriile stânci
cu răni adânci

sângerânde

un oftat, un suspin, o ocară
cine spunea că viaţa e uşoară?

Cei mai mulţi
cu ochii goi, tăcuţi
se târăsc muţi
prin sala paşilor pierduţi

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor