Mă iartă floare de cireş
mă iartă că am dat iar greş
te-am înflorit, dar prea târziu
mi-e sufletul din nou pustiu

căci florile-ţi s-au risipit
în arşiţa de la zenit
la rădăcini nu te-am udat
izvorul îmi era secat

îţi privesc trupul despuiat
de visele ce le-ai visat
e toamna, frunzele se duc
iar eu... sunt tot un cuib de cuc.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor