Ştiu... ştiu că mă urăşti acum
Dar, opreşte-te o clipă
Din drum
Din alergare
Şi fă-mi hatârul:

Iubeşte-mă un ceas,
Ca şi cum am fi rămas
Ultimii pe Titanic
Iubeşte-mă vulcanic
Cu toată furia
sfârşitului de timp
Ciudat anotimp
Pentru moarte
De departe
Se-aud clopotele
Ce ne-ngână
Prohodul
Miroase-a ţărână
Lut şi iubire
Veşnică pomenire

Iubeşte-mă o secundă, ştii
Clipa aceea suspendată-n veşnicii
În care parfumul exotic
Şi gustul de sare
Prind contur
Şi culoare
Acea primă clipă
ce n-a avut nicio şansă
Să se nască
Şi-a murit
Ne-mplinită
Purtând pe buze
Veşnicul regret
Neşoptit

Iubeşte-mă cu ură
Cu pumnul încleştat
În cearceful udat
De lacrimi
Şi sânge
Iubeşte-mă complice
Căci împreună am ucis
Acel novice
Paradis
Născut cândva
Pe-o margine de vis

Acum stăm la zid amândoi
Cu mâinile legate
O panglică neagră pe ochi
Genuni condamnate
La veşnic-amintire
Mă urăşti?
Mă iubeşti?
Mai contează?
Prin aer valsează
Râsetele celor ce asistă
Hilar
La parodie

Pe scenă
Doar tu şi eu
Şi felinarul care
Clipeşte complice
E tot mai răcoare
Se pare
Intrăm în era glaciară
Iar noi
Suntem doar biete
Marionete
Legate cu sfoară
Mă mai iubeşti?
Fii serios!
Suntem doar cârpe
Îndesate cu vată
Ce zac pe caldarâm
Nu putem
Nici măcar să urâm!

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor