De-tâtea ori am tot plecat
când eu plângând
când tu cu un oftat,
iar paşii noştri
lasă urme adânci
săpate-n stânci
de suflete rănite

niciodată
nu vom putea lua-napoi
vorbele rostite
clipele trăite
în doi

chipul meu
îl vei avea mereu
gravat înlăuntrul pleoapei
printre lacrimi

ca să mă ţii aproape

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor