- monologuri interioare (2) -

Era necesar ca sufletele noastre sa se intalneasca - asa imi spuneam- pentru ca un cerc sa devina intreg, sa ajunga la starea sa perfecta, ideala, de… rotund. Nu puteam sa vad altfel, nu-mi imaginam cum un cerc ar fi putut ajunge romb, sau patrat. Imi imaginam o singura poveste; una de demult, pe care o teseam in gand, dar fara inceput si, cu atat mai mult fara vreun sfarsit, nu unul - cel putin - clar . Erau numai semicercuri - cele pe care le strabatuse fiecare pana atunci. Si unele dintre aceste semicercuri - imi inchipuiam eu - ar fi trebuit sa se potriveasca intr-un fel si sa poata forma - doua cate doua - cate un cerc…

Asa arata povestea mea; insa nu stiam pe atunci ca fiecare are dreptul la propria varianta . Era ca un dat, un drept castigat odata cu nasterea, care facea din fiecare - teoretic, un ziditor, sau un distrugator.

Imi inchipuiam pe atunci o lume in care era spusa o singura, aceeasi poveste comuna si minti racordate de un singur, acelasi instrumentist. Minti capabile sa filtreze si sa ajunga la acelasi mesaj.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor