şi-mi număra ultimele gânduri

lipite amarnic pe-o jumătate din trup

cealaltă parte zăcea sub munte

şi muntele înalt uitam să-l mai duc


plânsul stins prin orbite săpa

doar partea stângă rămasă-n adâncuri

El, fără chip, eu, fără suflet,

m-ar mai vedea?


şi-mi asculta foşnetul stins

al aripii din vreme-ascuţite

adânc înfipte în carnea-mi vie

prin coaste prea largi despletite


neîngăduită visam

muntele închegat ca o lespede oarbă

din care anevoie plecam


aşa ghemuită-n coconul prea strâmt:

tu unde-mi rămâi îngere

cât timp

ne-or dormi sub pământ?

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor