Cornelia TURLEA-CHIFU - POEZII - Daruri de Crăciun



















OBICEIURI DE CRĂCIUN

Când vine iarna geroasă
Şi zăpada se întinde,
La români în orice casă
Se aud iarăşi colinde.

Vin copiii să le cânte
În Ajunul de Crăciun,
Toată poarta se deschide
Că românul e om bun.

Şi cu ei îngerii cântă
Să vestească bucuria,
Că în noaptea asta sfântă,
Cândva, s-a născut Mesia.

Cântă magii şi păstorii
Taina curatei Fecioare
Şi-n mânuţele-ngheţate
Uite, Steaua sus răsare!


MOŞ CRĂCIUN

Cu desaga încărcată
Moş Crăciun la drum porneşte,
Tot pământul îl străbate,
Dar nicicând nu oboseşte.

An de an cu bucurie
Intră-n fiecare casă,
Sub brăduţ, cu dărnicie,
El cadouri multe lasă.

Şi n-aşteaptă mulţumire.
Vrea atât, să fim cuminţi.
Nu ştiu cum de află oare
Când n-ascultăm de părinţi!

Dar eu i-am aflat secretul:
Dacă îl rugăm frumos,
Moşul drag şi bun ne iartă,
Că-i tare mărinimos!

De-i spunem şi-o poezie,
Ochii Moşului zâmbesc.
Eu, la anul, dacă vine,
Am să-i spun cât îl iubesc.


AŞTEPTARE

Noapte lungă şi geroasă,
Toţi copiii stau în casă
Aşteptând pe la ferestre
Să coboare din poveste
Moşul bun şi năzdrăvan,
Ştiţi voi, cel ce an de an
Îţi aduce daruri multe
Dacă tu ai fost cuminte.

Însă drumu-i troienit,
Renii, cred c-au obosit.
Lângă bradu-mpodobit
Copiii au adormit.

Moş Crăciun tiptil soseşte,
Cu dragoste îi priveşte,
Îi sărută părinteşte,
În pătuţ îi înveleşte,
Iar sub brad aşază-ndată
Jucăria preferată.


ESTE SEARA DE AJUN

Este seara de Ajun,
Leru-i, Doamne, ler,
Au pornit copii pe drum
Prin al iernii ger,

Cu colinde strămoşeşti,
Ler şi dalbe flori,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Zvon de sărbători

Şi belşug de colăcei,
Lin şi iarăşi lin,
Pentru cei mai mititei,
Ce cu Steaua vin,

Că e praznic luminos,
Raza soarelui,
De naşterea lui Cristos,
Fiul Tatălui

Şi Mântuitorul blând,
Leru-i lăudat
Şi în cer şi pe pământ
Mare Împărat!


PRIMA ÎNTÂLNIRE CU MOŞ CRĂCIUN

Mădălina-i aşa mică!
Este la grupa pitică.
Are doar un anişor.
Şi deodată în pridvor
Vine, vine Moş Crăciun.
Nici n-am apucat să-i spun.

Ea, mirată, îl priveşte.
Moşul tainic îi zâmbeşte.
Parcă-l ştie, parcă nu,
Parcă ar fi bunicu’!
Dar ce barbă lungă are
Şi-un cojoc greu în spinare…
Oare ce-o avea în sac?
Toate gândurile-i tac
Şi se face şi mai mică
Ascunsă după bunică.

Însă Moşu,’ bată-l vina,
O ştie pe Mădălina.
Îi ofer-o păpuşică,
Sus în braţe o ridică:
“Tâta mare, tâta mare”!
Fata-i dă o sărutare
Aşa-n fugă, pe mustaţă,
Fiindcă moşul o răsfaţă
Şi-nainte de plecare
Îi mai dă şi-o-mbrăţişare.


BINE-AI VENIT!

Bine-ai venit iarăşi la noi,
Moşneag din vremuri de demult.
Când iarna-şi cerne fulgii moi
Cu drag povestea ţi-o ascult.

O ştiu de când copil eram
Şi mama-ncet o depăna,
Mai aşeza un glob pe ram,
Colinde sfinte ne cânta.

Veneau trei magi din răsărit
Şi trei păstori cu ei veneau
Şi îngerii cu flori de mirt
Sub bradul nostru te-aşteptau.

Bătrân cât lumea te ştiam
Şi bun, ca bunul meu de-acas’.
Eu nu mai sunt cel ce eram,
Doar tu asemeni ai rămas :

Opreşti la fiecare-n prag,
Împarţi şi-acuma bucurii…
Bine-ai venit, moşneag pribeag,
Să nu ne uiţi, mereu să vii!


NOAPTE ALBASTRĂ

Peste case, peste sat,
Noapte-albastră s-a lăsat
Şi din cer au coborât
Mii de stele pe pământ.

Cine le-o fi aşezat
Prin crenguţele de brad,
Lângă globuri colorate
Să se vadă de departe?

Sigur, numai Moş Crăciun,
Să afle drumul cel bun
Când porneşte prin ninsori
Spre copii ascultători,

Ce-l aşteaptă pregătiţi
Lângă brazii-mpodobiţi,
Să vină cu jucării,
Dragii Moşului, copii!


SCRISOARE

Moş Crăciun, ţi-aduci aminte
De copilul cel cuminte
Ce de fiecare dată
Ştie poezia toată
Şi este politicos,
Mulţumeşte-aşa frumos
De Crăciun, când dumneata
Îi aduci câte ceva?

Eu sunt, Moşule, şi-ţi spun
Fiindcă ştiu cât eşti de bun :
Mă gândesc îngrijorat
Că Gheorghiţă n-a-nvăţat
Nici măcar un cuvinţel.
Ştii cât e de mititel!

Moş Crăciun, eu te-aş ruga
Pe el nu te supăra.
De-i aduci o jucărie
Îţi spun eu o poezie
Şi-ţi cântăm cu toţi din casă
Colinda cea mai frumoasă!

Te mai rog, Moşule, oare
N-ai putea să-l faci mai mare
Să-l pot lua şi eu de mână,
Să ne jucăm împreună?


TABLOU DE IARNĂ

Sub nămeţii de zăpadă
Tot oraşul s-a schimbat,
Parcă zâna din poveste
Cu migală l-a pictat.

I-a pus straie de ninsoare
Şi din gheaţă, broderii.
Iar din chiciură, pe ramuri
A ţesut bijuterii.

Beculeţe-aprinse-n noapte
Pe la geamuri cu copii,
Globuri multe şi steluţe,
Prin vitrine, jucării.

Feerie de culoare
Prinsă-n cetine de brad,
Fulgi uşori desprinşi din zare
Peste tot şi toate cad.

Forfotă de sărbătoare,
Unii pleacă, alţii vin,
Zurgălăi în depărtare
Şi un Moş cu sacul plin.

Zboară veşti din casă-n casă
Cum, voi încă n-aţi aflat?
Moş Crăciun la noi soseşte,
Cât de mult l-am aşteptat!


MĂ-NTORC ACASĂ DE CRĂCIUN

Mă-ntorc acasă de Crăciun
Când iarna alb se cerne
Şi redevin copilul bun
Din basmele eterne,
Când Moşul drag din cer venea
Dorinţe să-mplinească
Şi prin troienele de nea
Colinde să pornească.
La geamuri brazii-mpodobiţi
Luceau cu stele-o mie,
În ochii de copil uimiţi
Păreau o feerie!
În aer, zvon de clopoţei.
În case şi în tindă,
Covrigi şi nuci şi colăcei
Drept plată la colindă.
Aştept şi-acum să retrăiesc
Mirajul sărbătorii
Ce an de an îl povestesc
Irozii şi păstorii.
Şi-l rog în gând pe Moş Crăciun
La drum când se aşterne,
Să redevin copilul bun
Din basmele eterne.
Mă-ntorc acasă de Crăciun,
Mereu mă voi întoarce
Când iarna-n satul meu străbun
Fuiorul alb îl toarce.

Vizualizări: 272

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor