În noaptea-mi cea plină de vineri spre joi
Se sparge cuvântul în albul din foi
Îmi picură varul din zidul golit
De dorul de ducă spre alt răsărit.

Şi ploaia mă toarce în glas de cimpoi
Pereţii ascultă cântarea din ploi
Şi lacrimă grea de atâta albit
Se stinge încet spre un alt răsărit

Apusul se-ntoarnă din azi către ieri
Nimica nu-i nou, chiar şi frunzele pier
În zeama lăptoasă ce mi-a despletit
Cărarea spre mine şi-un alt răsărit.

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor