De-ar fi să vii
în depărtarea mea
şi trupul
să mi-l treci
într-o gutuie,
aş face toamnei
ţărm în
calea ta
şi te-aş închide-n
palma-i ruginie.

De-ar fi să cânţi
în răsucirea mea
de vară
spre un mal
de toamnă nouă,
aş face cântul tău
izvor de stea
şi-al tău descântec
lacrimă de rouă.

Şi trupul meu
fluid va deveni
să poată
zborului
să mă înalţe,
tăcerii tale
aripi voi
croi...şi
nimeni...şi nicicând
nu ne desparte...

Şi toate sunt
doar visele-mi deşarte
de-aş fi să fiu
o toamnă ruginie...

Vizualizări: 118

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor