Îţi muşc din carne flori de sânge
şi gura mea e cânt de lavă;
mă duc când sufletu-mi se frânge
sub agonie de agavă...

Mă mai întreb de ce se trec
culorile de toamnă azi
că doar parfumuri mai petrec
când te ridici şi când iar cazi ...

Doar călător în calea ta
am fost pe drumul de sosit
Tu n-ai ramas...
Eu n-am plecat…
Doar vântul ne-a prea veştejit...

Neînţelese gânduri curg
pe degete de ploi spălate.
Te doar gândeam un demiurg
să-mi fereci visele plecate.

Mi-am ars aripile în van
la focul care mă chema;
era o iarnă cât un an
şi-un început ce secera

cu flori de tei ..Ningea pe noi
prea albul timpului apus
se despleteau amurguri noi
spre-un început ce s-a fost dus
fără să ştie că mă doare
tăcutul zbor de Neplecare.

22 sept 2008


Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Atena- Mariana Zară pe Septembrie 23, 2008 la 3:25pm
De neplecat,
sau de plecat,
de dus,
de nins înspre nestins,
de suflet gol,
de paşi trecuţi,
de aşteptări în desfrunziri,
de lacrimă
prea plînsă-n gând...
te ofileşti,
te pierzi în vânt....
dar zbori
spre-nnalturi
prin cuvânt....

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor