Mi-am prins în suflet tot izvorul
de apă limpede şi clară
şi curg spre valea unde dorul
se sparge într-un râu de smoală.

S-au înecat într-o băltoacă,
uitată-n drum de paşi trecuţi
şi visele ce-au nins în mine
din pietrele cu vârf în munţi.

Mă doare aripa cea frântă
a dorului de neplecare...
S-a agăţat de-un colţ de fiară
ce urlă-n vânt a nepăsare.

Şi m-am închis în perla rece
de drumul meu cel lung spre mare.
Mă dau încet de-a rostogolul
în lacrimă ce-adânc mă doare.

În ea s-a prins şi neculoarea
ce-a îngheţat în frunză pală
şi s-a prelins în stropi de ceară
din toamna-mi desfrunzită, goală.

Şi mă adăp cu flori de sânge
muşcate-n nori de gânduri seci
ce sună dintr-o toacă frântă
spre zările de iarnă reci...

Adună-mi iarăşi apa lină
şi pune-o-n matca ei cea veche
să izvodească în lumină
ca să nu uit că...viaţa-mi trece...

şi curge-mi TIMPUL în neştire
a pasului cel dus din mine...
Băltoaca ce-a rămas în urmă
o spală dinspre azi spre mâine...

23 sept 2008

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Atena- Mariana Zară pe Septembrie 26, 2008 la 8:21am
Îmi las....curgerile de clipe grele şi toate neîmplinirile aici, în apartamentul meu...şi plec spre soarele Eladei. Nu, nu la figurat, la propriu...Ligia, să te găsesc sănătoasă. Să ai zile senine, bogate în frumuseţi. Sunt sigură că soarele Spaniei îţi va colora în tuşe minunate cuvintele. Îţi mulţumesc mult că exişti şi că ai făcut să ne întâlnim. Te aştept...n-am de gând să rămân în...Olimp....chiar de mă numesc Atena...Te sărut şi la bună vedere. Cu drag, din drag, Atena...şi Mariana (pentru "susţinerea" celor zise)....
Comentariu publicat de Ligia Mihaela Ionescu pe Septembrie 25, 2008 la 6:28pm
Vă mulțumesc mult pentru felul cald în care mi-ați scris, adresarea mă mișcă, mă bucură de-a dreptul. Vă scriu din Madrid, departe de țară. M-am născut în Ploiești. Cum v-am scris deja ceva despre marele ajutor dat de scrisul bacovian sufletului meu, vă tanscriu un poem din unicul volum publicat -bineînțeles -în România în 2004, volum care se numește Rugă. Iată poemul:

Insomnie cu Bacovia

Curg clipe grele peste o altă lume
din neștiință
Se nasc iar lacrimi în adăposturi nude
Transparența lor înveninează călătorii bolnavi
Iubirea recade din treaptă în treaptă
până la veșnicia primului cuget
Pământul învârte cu sine toate urmele pașilor
bătătorind semințele vremurilor
cu tulpinile groase ale roadelor
Privesc liniștea și durerea
ca într-un cavou în care Bacovia
ar plânge lacrimile celorlalți
pe când soarele se tot îndoiește
de nestatornicia pământului
și arde întrebările oamenilor
în răspunsuri târzii
atât de târzii


Cu mult drag, a dumneavoastră, LIgia
Comentariu publicat de Atena- Mariana Zară pe Septembrie 25, 2008 la 9:34am
Draga mea, dragă, (sper să nu deranjeze adresarea mea...) îţi mulţumesc, cu sufletul, pentru comentariul tău. Te mai aştept şi, sper, să nu dezamăgesc. Îţi doresc ca niciodată la fereastra sufletului tău să nu ningă floare de cireş amar.
Comentariu publicat de Ligia Mihaela Ionescu pe Septembrie 23, 2008 la 11:22pm
Stimată DOAMNĂ, descopăr aici o sensibilitate profundă ce mă atrage mult spre recitirea poemelor dumneavoastră. Și citind prezentarea postată, bucuria mea crește, fiindcă îmi amintesc de BACOVIA, pe care l-am citit - ca o prezentă și viitoare "afină" a oglindirii poetice a unor trăiri ale Sale, - încă de pe când aveam doisprezece ani, deși multe poeme depășeau, bineînțeles, înțelegerea mea de atunci. Voi reveni cu mult drag și interes pe blogul dumneavoastră.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor