Se scutură zile,
cad nopţile-n geană
ca frunze
ce-ngheaţă
în bruma de toamnă.

Golit e copacul
şi creanga e goală
de timpul
ce trece
în goana-i amară.

Pustiu şi tristeţe
în suflete stinse
ce pâlpâie-n jaruri
de zile
prelinse.

Şi picuri de ceară
prin sita de nouri
strecoară,
din ace
a timpului rouă.

Doar pasu-mi se zbate
în ritmuri zălude
bătute în toaca
din pieptu-mi,
pierdute...

în zilele scurse
din mâlul de viaţă,
în nopţi nedormite
cu zorii în ceaţă...
7 octombrie 2008

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ligia Mihaela Ionescu pe Octombrie 12, 2008 la 3:01pm
Minunate cadențe pentru inima mea...din toamne în toamne spre a mă albi și mai apoi a avea curajul să renasc. Vă mulțumesc și eu că existați.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor