Frunză, frunză ruginită
pe o creangă răstignită
într-o ploaie rătăcită
şi de vînturi chinuită,
cranga ta e răsucită
pe o viaţă ne-mplinită
într-o aripă sucită
şi de paseri ciugulită.

Paserile cu cioc tare
ciugulesc cu disperare
ruginiul tău de soare,
frunza mea, fără cărare,
nopţi şi zile curgătoare
doar în vise-amăgitoare
ce se pierd în depărtare
şi s-au înecat în zare.

Frunza mea cea ruginită,
Viaţa mea cea netrăită,
Aripă de spulberare,
Norilor te dau... chemare.

7 octombrie 2008

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ligia Mihaela Ionescu pe Octombrie 12, 2008 la 2:54pm
Bine vă regăsesc aici stimată doamnă cu suflet atât de frumos și pătruns de tristețe spre purificarea luminii noastre, a cititorilor dumneavoastră. Și să știți că, oricum, nu v-am uitat...Mult bine în tot ce faceți! Cu drag, Ligia

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor